CREP, (3) crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. 3. (La pl.) Sorturi de crep (2). – Din fr. crêpe.

crep³ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr crêpe] 1 Cauciuc natural de culoare alb-gălbuie, preparat din latex, prin coagulare cu acid acetic, folosit pentru tălpi la încălțăminte. 2 (Îs) Pantofi cu (sau de) ~ Pantofi cu talpă de crep³ (1).

crep² sn [At: ALECSANDRI, P. III, 88 / Pl: ~uri / E: fr crêpe] 1-2 (Văl din) țesătură subțire, fină, ondulată, din fire de mătase sau lână suprarăsucite Si: (înv) zăbranic. 3 Bucată de crep (2) negru, purtată la pălărie, la braț sau la rever în semn de doliu. 4 (Îc) ~-satin Țesătură cu una dintre fețe mată, iar cealaltă lucioasă.

crep¹ sn [At: LB / Pl: ~uri / E: ger Krippe] (Gmsr) 1 Scară de deasupra ieslei Si: (reg) creplă (1). 2 Jgheab de adăpat vitele, dintr-un trunchi de copac scobit Si: (reg) creplă (2).

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. – Din fr. crêpe.

CREP² s. n. Țesătură subțire, încrețită, de mătase sau, uneori, de lină. Pe un pod pășește alene fiica unui mandarin, Sub cartelul de crep galbin care-l pleacă despre soare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă mai ales la braț sau la pălărie în semn de doliu. Crepul de doliu face pată, mărginind lumina și întunecînd-o. ANGHEL, PR. 61.

CREP² s.n. Țesătură subțire, de mătase sau de lînă, cu suprafața ușor încrețită. ♦ Bucată neagră dintr-o astfel de țesătură, purtată (la rever) în semn de doliu. [< fr. crêpe].

CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-gălbui și translucid, obținut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălțăminte. 2. țesătură subțire de mătase sau de lână, cu fața ușor încrețită. ◊ bucată neagră dintr-o astfel de țesătură purtată (la rever) în semn de doliu. (< fr. crêpe)

CREP¹ n. 1) Țesătură fină de lână sau de mătase, ușor încrețită. 2) Bucată din această stofă, de culoare neagră, care se prinde la haine în semn de doliu. /<fr. crêpe

crep n. 1. zăbranic, stofă de mătase sau de lână, ușoarâ și cam încrețită; 2. bucată de crep ce se poartă în semn de doliu și care se pune obișnuit la pălărie sau la braț (=fr. crêpe).

1) crep n., pl. urĭ (germ. krippe. ĭesle). Trans. Munt. Troacă (jgheab) dintr’un trunchĭ (saŭ și de peatră) pusă la o fîntînă saŭ la un izvor p. a adăpa vitele: în dosu fîntîniĭ era un crep pentru adăpat vitele (Vl. – Univ. 4 ĭun. 1910, 1, 6). – Și creplă, f., pl. e.

*2) crep n., pl. urĭ (fr. crêpe d. lat. crĭspus, creț. V. crispez). Un fel de stofă străvezie de mătase orĭ de lînă fină. Crep de China, crep maĭ des de cît cel obișnuit și din care se fac eșarpe, șalurĭ ș. a. Bucată neagră din această stofă care se poartă în semn de doliŭ. – V. fludă, zăbranic.

ZĂBRANIC (pl. -ice) sn. = CREP: zări o femeie zăcînd înfășurată într’o lungă maramă de ~ negru (ODOB.); Puterea nopții se așează Ca un ~ pe pămînt (VLAH.); n’aș voi să-ți pui cununie pe cap și ~ negru la mînă (DLVR.); m’a trimes doamna de jos la cea de sus, să-mi spele un ~ în apă rece (GOR.), ghicitoare despre „ceară” [bg. zabradnikŭ].

crep s. n., (sorturi) pl. crepuri

crep s. n., (sorturi) pl. crepuri

crep s. n., (sorturi) pl. crepuri

crep (nu: crêpe)

CREP s. 1. v. crepdeșin. 2. zăbranic. (O lungă maramă de ~ negru.)

CREP s. zăbranic. (O lungă maramă de ~ negru.)

crep (crepuri), s. n. – 1. Țesătură subțire. – 2. Talpă de cauciuc. Fr. crêpe. – Der. crepdeșin, s. n., din fr. crêpe de Chine, termen comercial; crepon, s. n., din fr. crépon.

crep (crepuri), s. n. – 1. Iesle. – 2. Jgheab. – Var. creplă. Germ. Krippe, prin intermediul pronunțării săs. Krep (Pușcariu, Dacor., II, 599). Rar, în Trans.

crep, crepuri, s.n. (reg.) 1. scara de deasupra ieslei din care mănâncă caii fânul. 2. jghiab de adăpat vitele.