zăbranic s.n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lînă (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. Pe sofa se rostogolea o femeie... îmbrăcată în zăbranic ușor și străveziu (DELAVR.). ◊ Fig. O văd și acum în zăbranicul pocăinței (E. LOV.). ♦ Spec. Văl de doliu; pînză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii în care este depus mortul. Vedea mortul... în coșciugul alb, acoperit cu zăbranicul negru (REBR). ◊ Compar. Sara vine, întunericul se lasă ca un zăbranic negru (SADOV.). ◊ Fig. Apoi somnul... a aruncat din nou asupră-i zăbranicul lui negru, ca pe o plasă (VIN.). • pl. -ce. /<bg. забрадник.