3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zábaló.

ZĂBLẮU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

ZĂBLẮU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

zăblău2 sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 117 / V: zab~ / Pl: ~ăi / E: mg zabáló] 1 (Mol; Trs) Vlăjgan. 2 (Mol; Trs; prc) Copilandru (1). 2 (Mol; Trs; înv) Vagabond. 3 (Buc) Zăvod1.

zăblău1 sn [At: NEAGOE, ÎNV. 54/20 / V: (reg) zab~2, (înv) ~lou, (reg) zâb~ / Pl: ~laie și (îvr) ~baie / E: bg забло] (Îvp) 1 Pânză (groasă) din câlți sau din păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc. 2 (Pgn) Pătură (1).

zăblău1 s.m. (reg.) 1 Flăcău zdravăn; vlăjgan. Zăblăul lui Darie se zbătea... între viață și moarte (CAM.). 2 Cîine mare (ciobănesc). Cînd au văzut-o boierul că vine, a dat drumul tuturor zăblăilor, ca s-o rupă (POP.). • pl. -ăi. /<magh. zábaló.

zăblău2 s.n. (înv.,pop.) Țesătură (groasă) de cînepă sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; gener. țol, pătură. O laviță învelită cu rogojini și cu zăblaie (ODOB.). • pl. -aie. /<bg. зъбло.

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zabáló.

ZĂBLẮU1, zăblắi, s. m. (Regional) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan, hojmalău. ♦ (Trans.) Om mîncăcios, nesătul. 2. (Bucov.) Cîine mare, zăvod2. Cînd au văzut-o boierul că vine, au dat drumul tuturor zăblăilor ca s-o rumpă. SBIERA, P.223. – Variantă: zablău s. m.

ZĂBLẮU2, zăblaie, s. n. Pînză de cîlți sau de păr de capră, p. ext. obiect făcut din astfel de pînză (v. țol, pătură). Griul roșu, greu la bob, curgea-n trăgători și venea la vînturătoare, iar de-aci se făcea vraf pe zăblaie curate de unde-l încărcau argații și-l duceau la magaziile boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 100. Mai încolo, pe ziduri, stau rînduite, peste-un zăblău vărgat, arme de tot felul. ODOBESCU, S. A. 85. Nevastă c-a mea frumoasă Nu e-n sat la d-voastră! Cînd îi pomenești de furcă, Ia zăblău și se culcă. ȘEZ. XII 78.

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare, zăvod. – Magh. zabáló.

ZĂBLẮU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. ext. țol, pătură.

ZĂBLẮU ~áie n. Pânză groasă de câlți sau de păr de capră, din care se confecționează diferite obiecte casnice (lăicere, țoluri, cergi etc.). /Orig. nec.

zăblău n. 1. țol de cânepă de vânturat grâne: întinde zăblaiele și bate-le cu maiele POP.; 2. cergă de cal: un zăblău vărgat OD. [Origină necunoscută].

*prelátă f., pl. e (fr. prélart și prélat, de orig. neșt.). Arm. pînză de acoperit căruțele ș. a. (numită și ceahól, polog și zablăŭ).

1) zablắŭ m. (cp. cu ung. zabló, mîncăcĭos, d. zabálni, a mînca mult. Cp. și cu zaplan, ca bădărăŭ și bădăran). Mold. Zaplan. Zăvod. – Și ză-.

arată toate definițiile

Intrare: zăblău
zăblău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăblău (flăcău, câine)
  • silabație: ză-blău info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăblău
  • zăblăul
  • zăblău‑
plural
  • zăblăi
  • zăblăii
genitiv-dativ singular
  • zăblău
  • zăblăului
plural
  • zăblăi
  • zăblăilor
vocativ singular
  • zăblăule
plural
  • zăblăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zablău
  • zablăul
  • zablău‑
plural
  • zablăi
  • zablăii
genitiv-dativ singular
  • zablău
  • zablăului
plural
  • zablăi
  • zablăilor
vocativ singular
  • zablăule
plural
  • zablăilor
Intrare: zăblău (pânză)
zăblău2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ză-blău info
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăblău
  • zăblăul
  • zăblău‑
plural
  • zăblaie
  • zăblaiele
genitiv-dativ singular
  • zăblău
  • zăblăului
plural
  • zăblaie
  • zăblaielor
vocativ singular
plural
zablău2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zablău
  • zablăul
  • zablău‑
plural
  • zablăie
  • zablăiele
genitiv-dativ singular
  • zablău
  • zablăului
plural
  • zablăie
  • zablăielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăblău (flăcău, câine) zablău

etimologie:

zăblău (pânză) zablău

  • 1. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere, țoluri etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Grîul roșu, greu la bob, curgea-n trăgători și venea la vînturătoare, iar de-aci se făcea vraf pe zăblaie curate de unde-l încărcau argații și-l duceau la magaziile boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 100.
      surse: DLRLC
    • Mai încolo, pe ziduri, stau rînduite, peste-un zăblău vărgat, arme de tot felul. ODOBESCU, S. A. 85.
      surse: DLRLC
    • Nevastă c-a mea frumoasă Nu e-n sat la d-voastră! Cînd îi pomenești de furcă, Ia zăblău și se culcă. ȘEZ. XII 78.
      surse: DLRLC

etimologie: