Definiția cu ID-ul 514328:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zăblău (-ăi), s. m. – 1. Voinic, vlăjgan. – 2. Cîine mare, cîine de pază. Origine incertă. A fost pus în legătură cu mag. zabálló „mîncău” (Candrea; Gáldi, Dict., 185). Este var. lui zăplan, s. m. (vlăjgan), care se folosește în Munt.