2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. (Pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.

ZĂPĂÚC adj. v. zăbăuc.

zablaúd, ~ă a vz zăbăuc

zăbăuc, [At: DDRF / V: (reg) ~ug, ~blău, ~blăud, ~blăug, zablaud / Pl: ~uci, ~uce / E: ctm zăpăcit și hăbăuc] 1-2 smf, a (Pop; d. oameni) Zăpăcit (1). 3-4 smf, a (Reg; csnp) (Om) care umblă fără rost. 5 sn (Reg) Basamac1 (1).

zăbăuc, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. Poemul... se închega în mintea mea zăbăucă (STANCU). ◊ (subst.) Ce-i cu tine? Mă, zăbăucule, n-auzi? (PER.). • pl. -ci, -ce. și zăpăuc, -â adj. /zăpăcit + hăbăuc, prin contaminare.

zăpăuc, -ă s.m., s.f. (reg.) Zăpăcit. • pl. -ci, -ce. /zăpăcit + năuc, prin contaminare.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.

ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc.

ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -e, adj. (Și substantivat) Zăpăcit, aiurit, năuc. Popii au cerut ajutorul prefectului și prefectul a dat ordin jandarmilor să-i aresteze pe zăbăuci. STANCU, D. 442. Tunde-o dă fugă, că vine zăbăucul. PETRESCU, A. R. 61.

ZĂPĂÚC, -Ă, zăpăuci, -e, adj. (Regional) Zăpăcit, hăbăuc. (Substantivat) Ce e, mă, zăpăucule, unde-ai adormit? PREDA, Î. 47.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Din [păcit] + [hă]băuc.

ZĂBĂÚC ~că (~ci, ~ce) Care este buimac; zăpăcit; năuc. /Orig. nec.

zăpăuc a. și m. zăpăcit: se uită în toate părțile ca un zăpăuc ISP. [Compromis între zăpăcit și năuc].

zăpăúc, -ă adj. (din zăpăcit și năuc orĭ hăbăuc). Zăpăcit, năuc. – În vest zăbăuc, „nevleg, idiot”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăúc adj. m., pl. zăbăúci; f. sg. zăbăúcă, pl. zăbăúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit.

zăbăuc adj. v. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. NĂUC. NĂUCIT. ZĂPĂCIT.

Intrare: zăbăucă
zăbăucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăbăuc
zăbăuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbăuc
  • zăbăucul
  • zăbăucu‑
  • zăbău
  • zăbăuca
plural
  • zăbăuci
  • zăbăucii
  • zăbăuce
  • zăbăucele
genitiv-dativ singular
  • zăbăuc
  • zăbăucului
  • zăbăuce
  • zăbăucei
plural
  • zăbăuci
  • zăbăucilor
  • zăbăuce
  • zăbăucelor
vocativ singular
plural
zăpăuc adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpăuc
  • zăpăucul
  • zăpăucu‑
  • zăpău
  • zăpăuca
plural
  • zăpăuci
  • zăpăucii
  • zăpăuce
  • zăpăucele
genitiv-dativ singular
  • zăpăuc
  • zăpăucului
  • zăpăuce
  • zăpăucei
plural
  • zăpăuci
  • zăpăucilor
  • zăpăuce
  • zăpăucelor
vocativ singular
plural
zablaud adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zablaud
  • zablaudul
  • zablaudu‑
  • zablau
  • zablauda
plural
  • zablauzi
  • zablauzii
  • zablaude
  • zablaudele
genitiv-dativ singular
  • zablaud
  • zablaudului
  • zablaude
  • zablaudei
plural
  • zablauzi
  • zablauzilor
  • zablaude
  • zablaudelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbăuc zăpăuc zablaud

etimologie:

  • Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.
    surse: DEX '09 DLRM
  • Contaminare între zăpăcit și năuc.
    surse: DEX '98
  • surse: NODEX