ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. (Pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăuc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.

ZĂPĂUC adj. v. zăbăuc.

zablaud, ~ă a vz zăbăuc

zăbăuc, ~ă [At: DDRF / V: (reg) ~ug, ~blău, ~blăud, ~blăug, zablaud / Pl: ~uci, ~uce / E: ctm zăpăcit și hăbăuc] 1-2 smf, a (Pop; d. oameni) Zăpăcit (1). 3-4 smf, a (Reg; csnp) (Om) care umblă fără rost. 5 sn (Reg) Basamac¹ (1).

zăbăug, ~ă a vz zăbăuc

zăblău³ am vz zăbăuc

zăblăud, ~ă a vz zăbăuc

zăblăug, ~ă a vz zăbăuc

zăbăuc, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. Poemul... se închega în mintea mea zăbăucă (STANCU). ◊ (subst.) Ce-i cu tine? Mă, zăbăucule, n-auzi? (PER.). • pl. -ci, -ce. și zăpăuc, -ă adj. /zăpăcit + hăbăuc, prin contaminare.

zăpăuc, -ă s.m., s.f. (reg.) Zăpăcit. • pl. -ci, -ce. /zăpăcit + năuc, prin contaminare.

❍ZĂBĂUC adj. Olten. Zăpăcit, buimăcit, năuc [ză(păcit+hă)băuc].

ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăuc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.

ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -e, adj. (Și substantivat) Zăpăcit, aiurit, năuc. Popii au cerut ajutorul prefectului și prefectul a dat ordin jandarmilor să-i aresteze pe zăbăuci. STANCU, D. 442. Tunde-o dă fugă, că vine zăbăucul. C. PETRESCU, A. R. 61.

ZĂPĂUC, -Ă, zăpăuci, -e, adj. (Regional) Zăpăcit, hăbăuc. (Substantivat) Ce e, mă, zăpăucule, unde-ai adormit? PREDA, Î. 47.

ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăuc, -ă adj.] – Din ză[păcit] + [hă]băuc.

ZĂBĂUC ~că (~ci, ~ce) Care este buimac; zăpăcit; năuc. /Orig. nec.

zăpăuc a. și m. zăpăcit: se uită în toate părțile ca un zăpăuc ISP. [Compromis între zăpăcit și năuc].

zăbăúc, V. zăpăuc.

zăpăúc, -ă adj. (din zăpăcit și năuc orĭ hăbăuc). Zăpăcit, năuc. – În vest zăbăuc, „nevleg, idiot”.

zăbăuc (pop.) adj. m., s. m., pl. zăbăuci; adj. f., s. f. zăbăucă, pl. zăbăuce

zăbăuc (pop.) adj. m., pl. zăbăuci; f. zăbăucă, pl. zăbăuce

zăpăuc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăuci; adj. f., s. f. zăpăucă, pl. zăpăuce.

zăbăuc adj. m., pl. zăbăuci; f. sg. zăbăucă, pl. zăbăuce

ZĂBĂUC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit.

zăbăuc adj. v. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. NĂUC. NĂUCIT. ZĂPĂCIT.