zăbăuc, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. Poemul... se închega în mintea mea zăbăucă (STANCU). ◊ (subst.) Ce-i cu tine? Mă, zăbăucule, n-auzi? (PER.). • pl. -ci, -ce. și zăpăuc, -ă adj. /zăpăcit + hăbăuc, prin contaminare.

zăbăuc (pop.) adj. m., s. m., pl. zăbăuci; adj. f., s. f. zăbăucă, pl. zăbăuce