2 intrări

17 definiții

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori albe dispuse în mici umbele și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zrŭno „boabă, grăunte”).

zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne

zârnă s. f., g.-d. art. zârnei; pl. zârne

ZÂRNĂ s. v. lăsnicior.

ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.

ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara.

ZÂRNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee având frunze dințate, flori mici albe și fructe rotunde, de culoare neagră. 2) Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre. /<sl. zruno

zârnă f. plantă veninoasă cu boabe negre (Solanum nigrum). [Slav. ZRŬNO].

ZÉRNĂ, zérne, s. f. v. zîrnă.

ZÎ́RNĂ, zîrne, s. f. Plantă veninoasă cu flori albe, dispuse în mici umbeie, și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). Prin grăpare, o sumă de buruieni rădăcinoase, precum ar fi... zerna (zîrna) ș.a. se dezrădăcinează. PAMFILE, A. R. 72. Din frunze și poamă de zîrnă, scoarță de arin negru... se pregătește negrul. PAMFILE-LUPAȘCU, CROM. 147. – Variantă: zérnă s. f.

zîrnă (-ne), s. f.1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).

zî́rnă f., pl. e (cp. cu dacicu prodiórna, elebor, de unde ar veni și vsl. zrŭno, bg. zŭrno, grăunte. V. zîrnesc). Dulcamară. Elebor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ZÎRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) (reg.) lăsnicior, umbra-nopții, (înv.) solan.

ZÎRNĂ subst. 1. – boier (Dm; C Ștef; 16 B I 109, II 204, 386) și s. (Cat); Zărn/ă b (Giur 261; 17 B II 204) etc.; -escu; -ești s. 2. Zirnea pren. (Pom). 3. Cf. Zarna boier munt. 1359 (Hurm. I2 60); – b. băn. (Drăg).

Intrare: Zârnă
Zârnă nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: zârnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zârnă zârna
plural zârne zârnele
genitiv-dativ singular zârne zârnei
plural zârne zârnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zernă zerna
plural zerne zernele
genitiv-dativ singular zerne zernei
plural zerne zernelor
vocativ singular
plural

zârnă Solanum zernă

  • 1. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lăsnicior solan umbra-nopții 2 exemple
    exemple
    • Prin grăpare, o sumă de buruieni rădăcinoase, precum ar fi... zerna (zîrna) ș.a. se dezrădăcinează. PAMFILE, A. R. 72.
      surse: DLRLC
    • Din frunze și poamă de zîrnă, scoarță de arin negru... se pregătește negrul. PAMFILE-LUPAȘCU, CROM. 147.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre.
    surse: NODEX

etimologie: