2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț.

ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. (Fam.) Care zâmbește mereu, care zâmbește prea mult; zâmbitor, vesel, jovial. – Zâmbi + suf. -ăreț.

zâmbăreț, ~eață a [At: IORDAN, L. R. A. 167 / Pl: ~i, ~e / E: zâmbi + -ăreț] (Fam; d. oameni; prc; d. fața, fizionomia oamenilor) 1 Care zâmbește (1) (prea) des Si: surâzător, surâzând, zâmbitor (1), (rar) zâmbind (1), (înv) zâmbit (1). 2 (Pex) Vesel. 3 (Pex) Prietenos (1).

zîmbăreț, -eață adj. (fam.; despre oameni) Care zîmbește (prea) des, (prea) mult. ♦ Ext. Care este vesel, jovial; prietenos. Rămîneau senini și zîmbâreți (PRED.). • pl. -i, -e. /zîmbi + -ăreț.

ZÎMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zîmbăreți, -e, adj. (Familiar), Care zîmbește mereu, care zîmbește prea mult; zîmbitor.

ZÂMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, zâmbăreți, -e, adj. Care zâmbește mereu, zâmbitor; care zâmbește prea mult. – Din zâmbi + suf. -ăreț.

ZÂMBĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și adverbial Care zâmbește mereu; cu permanentă expresie de bucurie pe față. /a zâmbi + suf. ~ăreț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe

zâmbăréț adj. m., pl. zâmbăréți; f. sg. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÂMBĂRÉȚ adj. v. surâzător, zâmbitor.

zîmbăreț adj. v. SURÎZĂTOR. ZÎMBITOR.

Intrare: zâmbăreață
zâmbăreață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zâmbăreț
zâmbăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmbăreț
  • zâmbărețul
  • zâmbărețu‑
  • zâmbăreață
  • zâmbăreața
plural
  • zâmbăreți
  • zâmbăreții
  • zâmbărețe
  • zâmbărețele
genitiv-dativ singular
  • zâmbăreț
  • zâmbărețului
  • zâmbărețe
  • zâmbăreței
plural
  • zâmbăreți
  • zâmbăreților
  • zâmbărețe
  • zâmbărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zâmbăreț

etimologie:

  • Zâmbi + sufix -ăreț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX