2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

xero- [At: DN4 / E: fr xero-] Element prim de compunere cu semnificația 1 Uscat. 2 Arid.

xero sf [At: DER / Pl: ~ze / E: fr xérose] (Med) 1 Proces de uscare a pielii din cauza unei scăderi a secrețiilor glandelor sudoripare Si: asteatoză. 2 Xeroftalmie.

XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose.

XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneii, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose.

XERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „uscat”, „arid”, „uscăciune”. [< fr. xéro-, it. xero-, cf. gr. xeros].

XERÓZĂ s.f. (Med.) Uscare a pielii datorită unei secreții sebacee insuficiente; asteatoză. [< fr. xérose, cf. gr. xerosis].

-XÉRĂ elem. v. xero-.

XERO-, xer-, -xéră, -xeróză, elem. „Uscat, uscăciune, ariditate”. (din fr. xér/o/-, -xéra, -xérose, cf. gr. xeros, xerosis)

-XERÓZĂ2 elem. v. xero-.

XERÓZĂ ~e f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și retracția conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei. /<fr. xérose


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze

xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

XERÓZĂ s. v. asteatoză, xeroftalmie.

XERO s. (MED.) xeroftalmie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

XER-, v. XERO-.~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., uscare a corneei și a conjunctivei.

-XERĂ „uscare, distrugere”. ◊ gr. xeros „uscat, arid” > fr. -xéro, germ. id., engl. id. > rom. -xeră.

XERO- „uscare, ariditate; sec, arid, deșertie”. ◊ gr. xeros „dur, arid, sec” > fr. xéro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. xero-. □ ~bole (v. -bol), s. f. pl., plante anemocore sau dinamocore care își răspîndesc semințele prin expulzare după crăparea carpelelor uscate; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe uscate; sin. xerocarpic; ~cazie (~chazie) (v. -cazie), s. f., răspîndire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., uscare a buzelor; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie în condiții de uscăciune extremă; ~dermie (v. -dermie) s. f., boală congenitală caracterizată prin uscăciunea și descuamarea pielii; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu alimente uscate; ~fagie (v. -fagie), s. f., regim alimentar bazat pe alimente uscate, seci; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe terenuri uscate; ~filie (v. -filie1), adj., proprietate a organismelor xerofile; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri aride; ~fitic (v. -fitic), adj., adaptat la condiții de sol cu umiditate scăzută; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care nu poate trăi în ținuturi secetoase; ~geofite (v. -geo-, v. -fit), s. f. pl., 1. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. 2. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit în xerografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică; ~helofite (v. helo-1, v. -fit), s. f. pl., plante de mlaștini caracterizate prin transpirație pronunțată; ~higrobionte (v. higro-, v. -biont), s. f. pl., plante care nu pot suporta vreme îndelungată lipsa apei; ~menie (v. -menie), s. f., apariție a simptomelor organice ale perioadei menstruale, fără menstruație; ~morf (v. -morf), adj., (despre plante) adaptat la secetă; ~morfie (v. -morfie), s. f., totalitate a adaptărilor morfologice ale plantelor la condițiile de uscăciune; sin. xeromorfoză, xeromorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., xeromorfie*; ~poiofil (v. poio-, v. -fil1), adj., care crește pe pășuni uscate; ~poiofite (v. poio-, v. -fit), s. f. pl., plante erbacee spontane, fără valoare economică, adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate; sin. buruieni; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori uscați, diseminați pe timp secetos; ~stomie (v. -stomie), s. f., uscare a mucoasei bucale; ~term (v. -term), adj., (despre plante) adaptat la un climat uscat și cald; sin. xerotermic; ~termic (v. -termic), adj., xeroterm*; ~termofil (v. termo-, -v. -fil1), adj., (despre plante) care suportă bine climatul uscat și cald; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în zonele cu climat cald și uscat.

-XEROZĂ „uscăciune, ariditate”. ◊ gr. xerosis „uscare” > fr. -xérose, germ. id. > rom. -xeroză.

Intrare: xer(o)-, -xeră, -xeroză
xer
prefix (I7-P)
  • xer
xeroză2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • xero
xeră
sufix (I7-S)
  • xe
prefix (I7-P)
  • xero
Intrare: xeroză (afecțiune)
xeroză1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • xero
  • xeroza
plural
  • xeroze
  • xerozele
genitiv-dativ singular
  • xeroze
  • xerozei
plural
  • xeroze
  • xerozelor
vocativ singular
plural

xer xeroză xeră xero

  • 1. Element de compunere având semnificația „uscat, uscăciune, ariditate”.
    surse: MDN '00 DETS

etimologie:

xeroză (s.f.)

  • 1. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, devine albă.
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: asteatoză xeroftalmie
  • diferențiere medicină Uscare a pielii datorită unei secreții sebacee insuficiente.
    surse: DN

etimologie: