xeroftalmie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: fr xérophtalmie] Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneei, care, în unele cazuri, poate deveni albă, determinată mai ales de lipsa vitaminei A Si: xerom, xeroză (2).

xeroftalmie s.f. (med.) Uscare a conjunctivei și a corneei, provocată de unele boli ale aparatului lacrimal sau de lipsa vitaminei A și care poate duce Ia orbire; xerom, xeroză. • g.-d. -iei. pl. -ii. /fr. xércophtalmie; cf. gr. ξηρός „uscat”, οφταλμός „ochi”.

XEROFTALMIE s.f. (Med.) Uscare a conjunctivei și a corneei, provocată de lipsa vitaminei A; xerom. [Gen. -iei. / < fr. xérophtalmie, cf. gr. xeros – uscat, ophtalmos – ochi].

XEROFTALMIE s. f. Uscare a conjunctivei și a corneei, provocată de lipsa vitaminei A și de insuficiența secreției lacrimale; xerom. (din fr. xérophtalmie)

*xeroftalmíe f. (vgr. xerophthalmia). Med. Oftalmie uscată. – Și xeróză, pl. e (vgr. xérosis, uscăcĭune).

xeroftalmie (desp. xe-rof-/xer-of-) s. f., art. xeroftalmia, g.-d. art. xeroftalmiei; pl. xeroftalmii, art. xeroftalmiile (desp. -mi-i-)

xeroftalmie (xe-rof- / xer-of-) s. f., art. xeroftalmia, g.-d. art. xeroftalmiei; pl. xeroftalmii, art. xeroftalmiile

xeroftalmie s. f. (sil. mf. xer-), art. xeroftalmia, g.-d. art. xeroftalmiei; pl. xeroftalmii, art. xeroftalmiile

XER-, v. XERO-. □ ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., uscare a corneei și a conjunctivei.

XEROFTALMIE s. v. asteatoză.

XEROFTALMIE s. (MED.) xeroză.