2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

vulgarizator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~ / E: fr vulgarisateur] 1 smf Persoană care vulgarizează (1) Si: popularizator. 2 smf (Persoană) care banalizează o idee, o teorie, tratând-o unilateral. 3-4 a Care este propriu vulgarizatorului (1-2) Si: vulgarizant (1-2).

vulgarizator, -oare s.m., s.f, adj. 1 (Persoană) care vulgarizează, care popularizează o artă, o știință etc. Că acest vulgarizator al agoniilor tragice (IORGA). 2 (Persoană) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze; vulgarizant. • pl -ori, -oare. /<fr. vulgarisateur.

VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează (o știință, o artă etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești.Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nit ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. Lenin Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.

VULGARIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].

VULGARIZATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)

VULGARIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Persoană care vulgarizează diferite probleme (de știință, de artă etc.). /<fr. vulgarisateur

vulgarizator m. cel ce are talent de a vulgariza.

*vulgarizatór, -oáre adj. și s. Care vulgarizează. (Maĭ bine zis popularizator).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!vulgarizator adj. m., s. m., pl. vulgarizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. vulgarizatoare

vulgarizator s. m., pl. vulgarizatori

vulgarizatór s. m., pl. vulgarizatóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VULGARIZATÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

Intrare: vulgarizator (adj.)
vulgarizator2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulgarizator
  • vulgarizatorul
  • vulgarizatoru‑
  • vulgarizatoare
  • vulgarizatoarea
plural
  • vulgarizatori
  • vulgarizatorii
  • vulgarizatoare
  • vulgarizatoarele
genitiv-dativ singular
  • vulgarizator
  • vulgarizatorului
  • vulgarizatoare
  • vulgarizatoarei
plural
  • vulgarizatori
  • vulgarizatorilor
  • vulgarizatoare
  • vulgarizatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vulgarizator (s.m.)
vulgarizator1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulgarizator
  • vulgarizatorul
  • vulgarizatoru‑
plural
  • vulgarizatori
  • vulgarizatorii
genitiv-dativ singular
  • vulgarizator
  • vulgarizatorului
plural
  • vulgarizatori
  • vulgarizatorilor
vocativ singular
  • vulgarizatorule
plural
  • vulgarizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vulgarizator, vulgarizatorisubstantiv masculin
vulgarizator, vulgarizatoareadjectiv
vulgarizatoare, vulgarizatoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) Care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vulgarizant
    • format_quote Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. DLRLC
    • format_quote Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nu ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. DLRLC
    • 1.1. (Persoană) Care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Lenin... Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.