VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

vulgarizator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~ / E: fr vulgarisateur] 1 smf Persoană care vulgarizează (1) Si: popularizator. 2 smf (Persoană) care banalizează o idee, o teorie, tratând-o unilateral. 3-4 a Care este propriu vulgarizatorului (1-2) Si: vulgarizant (1-2).

vulgarizator, -oare s.m., s.f, adj. 1 (Persoană) care vulgarizează, care popularizează o artă, o știință etc. Că acest vulgarizator al agoniilor tragice (IORGA). 2 (Persoană) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze; vulgarizant. • pl -ori, -oare. /<fr. vulgarisateur.

VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează (o știință, o artă etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. ▭ Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nit ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. Lenin Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.

VULGARIZATOR, -OARE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].

VULGARIZATOR, -OARE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)

VULGARIZATOR ~oare (~ori, ~oare) rar Persoană care vulgarizează diferite probleme (de știință, de artă etc.). /<fr. vulgarisateur

vulgarizator m. cel ce are talent de a vulgariza.

*vulgarizatór, -oáre adj. și s. Care vulgarizează. (Maĭ bine zis popularizator).

!vulgarizator adj. m., s. m., pl. vulgarizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. vulgarizatoare

vulgarizator s. m., pl. vulgarizatori

vulgarizator s. m., pl. vulgarizatori

VULGARIZATOR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.