13 definiții pentru vulgarizator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

vulgarizator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~ / E: fr vulgarisateur] 1 smf Persoană care vulgarizează (1) Si: popularizator. 3 smf (Persoană) care banalizează o idee, o teorie, tratând-o unilateral. 4-5 a Care este propriu vulgarizatorului (1-2) Si: vulgarizant (1-2).

VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.

VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează (o știință, o artă etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești.Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nit ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. Lenin Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.

VULGARIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].

VULGARIZATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)

VULGARIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Persoană care vulgarizează diferite probleme (de știință, de artă etc.). /<fr. vulgarisateur

vulgarizator m. cel ce are talent de a vulgariza.

*vulgarizatór, -oáre adj. și s. Care vulgarizează. (Maĭ bine zis popularizator).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vulgarizatór s. m., pl. vulgarizatóri

vulgarizatór s. m., pl. vulgarizatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VULGARIZATÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

Intrare: vulgarizator (s.m.)
vulgarizator1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulgarizator
  • vulgarizatorul
  • vulgarizatoru‑
plural
  • vulgarizatori
  • vulgarizatorii
genitiv-dativ singular
  • vulgarizator
  • vulgarizatorului
plural
  • vulgarizatori
  • vulgarizatorilor
vocativ singular
  • vulgarizatorule
plural
  • vulgarizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vulgarizator, -oare vulgarizatoare

  • 1. (Persoană) Care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vulgarizant attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești.
      surse: DLRLC
    • Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nu ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Persoană) Care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Lenin... Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.
        surse: DLRLC

etimologie: