8 definiții pentru vulgarizator (adj.)
Explicative DEX
vulgarizator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~ / E: fr vulgarisateur] 1 smf Persoană care vulgarizează (1) Si: popularizator. 2 smf (Persoană) care banalizează o idee, o teorie, tratând-o unilateral. 3-4 a Care este propriu vulgarizatorului (1-2) Si: vulgarizant (1-2).
vulgarizator, -oare s.m., s.f, adj. 1 (Persoană) care vulgarizează, care popularizează o artă, o știință etc. Că acest vulgarizator al agoniilor tragice (IORGA). 2 (Persoană) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze; vulgarizant. • pl -ori, -oare. /<fr. vulgarisateur.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VULGARIZATOR, -OARE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VULGARIZATOR, -OARE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*vulgarizatór, -oáre adj. și s. Care vulgarizează. (Maĭ bine zis popularizator).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!vulgarizator adj. m., s. m., pl. vulgarizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. vulgarizatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
VULGARIZATOR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
vulgarizator, vulgarizatorisubstantiv masculin vulgarizator, vulgarizatoareadjectiv vulgarizatoare, vulgarizatoaresubstantiv feminin
- 1. (Persoană) Care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: vulgarizant
- Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. DLRLC
- Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nu ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. DLRLC
- 1.1. (Persoană) Care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. DEX '09 DLRLC DN
- Lenin... Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114. DLRLC
-
-
etimologie:
- vulgarisateur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.