VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează (o știință, o artă etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. ▭ Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nit ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. Lenin Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.