2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.

vulgarizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: vulgariza] 1 Răpândire a cunoștințelor științifice, literare etc. într-o formă accesibilă maselor largi ale populației Si: popularizare. 2 (Îla) De ~ Care are drept scop răspândirea cunoștințelor, a culturii etc. pentru publicul larg. 3 Interpretare superficială a unor idei, concepții, metode Si: banalizare. 4 Pătrundere a cuvintelor populare în limba literară.

VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f.. Acțiunea de a vulgariza și rezultatul ei. 1. Popularizare, răspîndire în mase. Recenziile gazetărești stnt tot atît de puțin critică pe cît de puțin vulgarizările științifice gazetărești sînt adevărata știință. GHEREA, ST. CR. III 136. 2. Interpretare simplistă, banalizare. Vulgarizarea, simplificarea marxismului, în special în domeniul economiei politice, au adus întotdeauna prejudicii operei de educare ideologică a cadrelor marxiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.

VULGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza].

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

vulgariza [At: HASDEU, I. C. I, 53 / Pzi: ~zez / E: fr vulgariser] 1 vt (C. i. cunoștințe științifice, literare, descoperiri) A face cunoscut, într-o formă accesibilă, maselor populare Si: a populariza. 2 vt (C. i. concepții, idei, metode etc.) A trata în mod simplist Si: a banaliza. 3 vr (Rar) A coborî la nivelul mulțimii. 4 vr A deveni vulgar (12).

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la noțiuni științifice, literare, de artă etc.) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi (în mase), a populariza. El poate să fie de mare folos țării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă. ALECSANDRI, S. 104. Vulgariza... ceea ce alții au descoperit și practicat. I. IONESCU, P. 5. ◊ Absol. Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează. CARAGIALE, la CADE. ♦ Refl. pas. (Rar, despre descoperiri, invenții, mașini) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. Plugurile perfecționate au o tendință simțitoare a se vulgariza în județ. I. IONESCU, M. 305. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. (Rar) A coborî la nivelul mulțimii, a se amesteca cu mulțimea. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt, năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțiseră niciodată să se înjosească se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97. ♦ A deveni vulgar (1). corectată

VULGARIZÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A răspândi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].

VULGARIZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser)

A VULGARIZÁ ~éz tranz. 1) rar (idei, cunoștințe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publicului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face să se vulgarizeze. /<fr. vulgariser

A SE VULGARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. /<fr. vulgariser

vulgarizà v. 1. a pune la nivelul tuturor inteligențelor: a vulgariza știința; 2. a răspândi uzul: a vulgariza instrucțiunea.

*vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizá vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizéz, 3 sg. și pl. vulgarizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VULGARIZÁRE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire.

arată toate definițiile

Intrare: vulgarizare
vulgarizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulgarizare
  • vulgarizarea
plural
  • vulgarizări
  • vulgarizările
genitiv-dativ singular
  • vulgarizări
  • vulgarizării
plural
  • vulgarizări
  • vulgarizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vulgariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vulgariza
  • vulgarizare
  • vulgarizat
  • vulgarizatu‑
  • vulgarizând
  • vulgarizându‑
singular plural
  • vulgarizea
  • vulgarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vulgarizez
(să)
  • vulgarizez
  • vulgarizam
  • vulgarizai
  • vulgarizasem
a II-a (tu)
  • vulgarizezi
(să)
  • vulgarizezi
  • vulgarizai
  • vulgarizași
  • vulgarizaseși
a III-a (el, ea)
  • vulgarizea
(să)
  • vulgarizeze
  • vulgariza
  • vulgariză
  • vulgarizase
plural I (noi)
  • vulgarizăm
(să)
  • vulgarizăm
  • vulgarizam
  • vulgarizarăm
  • vulgarizaserăm
  • vulgarizasem
a II-a (voi)
  • vulgarizați
(să)
  • vulgarizați
  • vulgarizați
  • vulgarizarăți
  • vulgarizaserăți
  • vulgarizaseți
a III-a (ei, ele)
  • vulgarizea
(să)
  • vulgarizeze
  • vulgarizau
  • vulgariza
  • vulgarizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vulgarizare

  • 1. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Răspândire în mase.
      exemple
      • Recenziile gazetărești sînt tot atît de puțin critică pe cît de puțin vulgarizările științifice gazetărești sînt adevărata știință. GHEREA, ST. CR. III 136.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Interpretare simplistă.
      exemple
      • Vulgarizarea, simplificarea marxismului, în special în domeniul economiei politice, au adus întotdeauna prejudicii operei de educare ideologică a cadrelor marxiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vulgariza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vulgariza

  • 1. tranzitiv A face cunoscut mulțimii (cunoștințe științifice, literare etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: populariza răspândi attach_file 3 exemple
    exemple
    • El poate să fie de mare folos țării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă. ALECSANDRI, S. 104.
      surse: DLRLC
    • Vulgariza... ceea ce alții au descoperit și practicat. I. IONESCU, P. 5.
      surse: DLRLC
    • absolut Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează. CARAGIALE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Plugurile perfecționate au o tendință simțitoare a se vulgariza în județ. I. IONESCU, M. 305.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A trata în mod simplist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: banaliza trivializa
  • 3. reflexiv A deveni vulgar (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. reflexiv rar A coborî la nivelul mulțimii, a se amesteca cu mulțimea.
    surse: DLRLC
    • 4.1. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt, năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțiseră niciodată să se înjosească se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97.
      surse: DLRLC

etimologie: