vulgarizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: vulgariza] 1 Răpândire a cunoștințelor științifice, literare etc. într-o formă accesibilă maselor largi ale populației Si: popularizare. 2 (Îla) De ~ Care are drept scop răspândirea cunoștințelor, a culturii etc. pentru publicul larg. 3 Interpretare superficială a unor idei, concepții, metode Si: banalizare. 4 Pătrundere a cuvintelor populare în limba literară.

vulgarizare s.f. 1 Răspîndire de cunoștințe științifice, opere, evenimente, idei, metode, realizări etc. în masele largi ale populației (într-o formă accesibilă); popularizare. Cultura... nu se mărginește la formele civilizației, la binefacerile electricității sau la vulgarizarea invențiunilor științifice, ci se scoboară pînă la fundul conștiințelor (E. LOV.). 2 Interpretare simplistă, superficială, unilaterală a unor concepții, idei, metode etc.; banalizare. Grija de a-și umaniza personajele îl face pe autor să împingă prozaizarea pînă la granițele vulgarizării (PER.). 3 Pătrundere a cuvintelor populare în limba literară. Procesul de vulgarizare a limbii... își are corespondența poetică (E. LOV.). 4 Lipsă de decență. L-a decepționat vulgarizarea unor spectacole de teatru. • pl. -ări. /v. vulgariza.

VULGARIZARE, vulgarizări, s. f.. Acțiunea de a vulgariza și rezultatul ei. 1. Popularizare, răspîndire în mase. Recenziile gazetărești stnt tot atît de puțin critică pe cît de puțin vulgarizările științifice gazetărești sînt adevărata știință. GHEREA, ST. CR. III 136. 2. Interpretare simplistă, banalizare. Vulgarizarea, simplificarea marxismului, în special în domeniul economiei politice, au adus întotdeauna prejudicii operei de educare ideologică a cadrelor marxiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.

VULGARIZARE s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza].

VULGARIZA, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

vulgariza [At: HASDEU, I. C. I, 53 / Pzi: ~zez / E: fr vulgariser] 1 vt (C. i. cunoștințe științifice, literare, descoperiri) A face cunoscut, într-o formă accesibilă, maselor populare Si: a populariza. 2 vt (C. i. concepții, idei, metode etc.) A trata în mod simplist Si: a banaliza. 3 vr (Rar) A coborî la nivelul mulțimii. 4 vr A deveni vulgar (12).

vulgariza vb. I. I tr. 1 (compl. indică cunoștințe științifice, opere, evenimente, idei, metode, realizări etc. sau pe autorii lor) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi în mase (într-o formă accesibilă), a face să devină popular; a populariza. Viața modernă cu curentele ei multiple vulgarizează... achizițiuni ale culturei (CAR.). ♦ (refl.; despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. O vreme, în anumite prefețe și studii, s-a vulgarizat într-un chip nepermis ideea interdependenței dintre scriitor și societate (PER.). 2 (compl. indică idei, concepții, metode etc.) A trata, a considera în mod simplist, superficial, unilateral; a banaliza. Stampele lui gravate pe lemn sau pe aramă... au răspîndit arta, fără s-o vulgarizeze, în cele mai modeste case (OȚETEA). II refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină vulgar. În ultimul timp limbajul lui s-a vulgarizat. • prez.ind. -ez. /<fr. vulgariser.

VULGARIZA, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

VULGARIZA, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la noțiuni științifice, literare, de artă etc.) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi (în mase), a populariza. El poate să fie de mare folos țării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă. ALECSANDRI, S. 104. Vulgariza... ceea ce alții au descoperit și practicat. I. IONESCU, P. 5. ◊ Absol. Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează. CARAGIALE, la CADE. ♦ Refl. pas. (Rar, despre descoperiri, invenții, mașini) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. Plugurile perfecționate au o tendință simțitoare a se vulgariza în județ. I. IONESCU, M. 305. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. (Rar) A coborî la nivelul mulțimii, a se amesteca cu mulțimea. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt, năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțiseră niciodată să se înjosească se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97. ♦ A deveni vulgar (1). corectat(ă)

VULGARIZA vb. I. 1. tr. (Rar) A răspîndi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].

VULGARIZA vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser)

A SE VULGARIZA mă ~ez intranz. A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. /<fr. vulgariser

A VULGARIZA ~ez tranz. 1) rar (idei, cunoștințe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publicului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face să se vulgarizeze. /<fr. vulgariser

vulgarizà v. 1. a pune la nivelul tuturor inteligențelor: a vulgariza știința; 2. a răspândi uzul: a vulgariza instrucțiunea.

*vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).

vulgarizare s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări

vulgarizare s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări

vulgarizare s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări

vulgariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizez, 3 vulgarizează; conj. prez. 1 sg. să vulgarizez, 3 să vulgarizeze

vulgariza (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizează

vulgariza vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizez, 3 sg. și pl. vulgarizează

vulgarizez.

VULGARIZARE s. v. banalizare.

VULGARIZARE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire.

VULGARIZARE s. banalizare. (~ importanței unui lucru.)

vulgarizare s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE.

VULGARIZA vb. v. banaliza, difuza, populariza, propaga, propovădui, răspândi.

VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.)

vulgariza vb. v. DIFUZA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI.

VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.)