vulgariza vb. I. I tr. 1 (compl. indică cunoștințe științifice, opere, evenimente, idei, metode, realizări etc. sau pe autorii lor) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi în mase (într-o formă accesibilă), a face să devină popular; a populariza. Viața modernă cu curentele ei multiple vulgarizează... achizițiuni ale culturei (CAR.). ♦ (refl.; despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. O vreme, în anumite prefețe și studii, s-a vulgarizat într-un chip nepermis ideea interdependenței dintre scriitor și societate (PER.). 2 (compl. indică idei, concepții, metode etc.) A trata, a considera în mod simplist, superficial, unilateral; a banaliza. Stampele lui gravate pe lemn sau pe aramă... au răspîndit arta, fără s-o vulgarizeze, în cele mai modeste case (OȚETEA). II refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină vulgar. În ultimul timp limbajul lui s-a vulgarizat. • prez.ind. -ez. /<fr. vulgariser.