2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

vulcan1 sm [At: CĂLĂTORIE, I, 144v/7 / V: (înv) vol~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr volcan, it vulcano, ger Vulkan] 1 (Glg) Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. 2 (Îs) ~ activ Vulcan (1) ale cărui procese eruptive sunt în plină desfășurare sau care a erupt într-o perioadă apropiată. 3 (Îs) ~ stins Vulcan (1) care și-a încetat activitatea cu milenii în urmă. 4 (Îs) ~ adormit Vulcan (1) activ care nu erupe o perioadă de timp. 5 (Îs) ~ noroios (sau, pop, glodos) Ridicătură de formă conică, formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi care au antrenat ape subterane și noroi Si: (pop) pâclă, pufnă, salță. 6 (Fig) Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă. 7 (Fig) Stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare. 8 (Fig) Pericol iminent. 9 (Îe) A sta (sau a dansa) (ca) pe (un) ~ A fi amenințat de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. 10 (Fig) Violență impetuoasă care erupe sau e gata să erupă. 11 (Fig) Persoană cu un temperament impetuos.

VULCÁN, vulcani, s. m. Ridicătură muntoasă de formă conică, avînd în centru o deschizătură largă care comunică cu pirosfera și prin care ies din cînd în cînd gaze sau lavă la temperaturi foarte înalte. O rîndunică se desprinde din cer, căzînd ca o săgeată în gura vulcanului adormit, pe fundul căruia se află acum lacul Sfînta Ana. BOGZA, C. O. 37. Soarele coboară după culmile Iezerului și Păpușei... De departe par niște vulcani în plină erupție. CAMIL PETRESCU, U. N. 219. ◊ Fig. Nu lux, nu automobile și castele... Astea-s pojghița care acopere un vulcan de dureri. REBREANU, R. I 211. Inima e un vulcan pe care numai moartea îl va stinge. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă, stare de lucruri primejdioasă; pericol iminent. Noi sîntem încă prea aproape de întîmplările care au adus o prăpastie între romînii cei vechi și noi; sîntem prea aproape de vulcan. KOGĂLNICEANU, S. A. 43. ◊ Expr. A sta pe un vulcan = a fi pîndit de o primejdie, de un pericol gata oricînd să se dezlănțuie. – Variantă: (învechit) volcán (ALECSANDRI, P. II 128) s. m.

VULCÁN s.m. Ridicătură muntoasă de formă conică, având o deschizătură largă în centru prin care pot ieși la suprafață gaze, lavă, cenușă etc. ♦ (Fig.) Loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă. [< lat. vulcanus < Vulcanus – zeul focului la romani. Cf. it. vulcano, fr. volcan].

VULCÁN s. m. 1. ridicătură de formă conică, cu o deschizătură largă în centru prin care pot ieși la suprafață gaze, lavă, cenușă. 2. (fig.) loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă. 3. (fig.) om cu un temperament vulcanic (2). (< it. vulcano, germ. Vulkan)

VULCÁN ~i m. Ridicătură în formă de munte, cu un crater în vârf, prin care erup periodic flăcări, vapori, lavă. ◊ ~ activ vulcan care continuă să erupă. ~ stins vulcan care a încetat să erupă. 2) Situație în care în orice moment poate porni o primejdie; circumstanță periculoasă. ◊ A sta pe un ~ a fi urmărit în permanență de un pericol. /<it. vulcano, germ. Vulkan, fr. volcan

Vulcan m. 1. plaiu in jud. Gorjiu înalt de 1624 m.: 2. trecătoare numită și Lainici. [Din slav. VLŬKŬ, lup].

Vulcan (Samuil) m. episcop din Oradia-Mare, bărbat meritos pentru cultura Românilor ardeleni (1758-1830).

vulcan m. 1. munte cu o deschizătură (crater) în vârf pe unde ies gazuri, cenușă, pietre și materii în fuziune (lavă): Vezuviul și Etna sunt vulcani; 2. fig. imaginațiune vie, arzătoare, impetuoasă; 3. pericol amenințător dar ascuns.

Vulcan m. Mit. zeul focului și al artelor metalurgice.

*vulcán m. (fr. volcan, d. it. volcano, vulcan, care vine d. lat. Vulcanus, zeu foculuĭ [care locuĭa în vulcanu Etna și fabrica fulgerele luĭ Joĭe]). Munte care scoate abur, fum și foc și revarsă lavă pin crater: Etna, Vezuviu și Strómboli îs ceĭ treĭ vulcanĭ aĭ Italiiĭ. Fig. Om energic și impetuos. Stare de lucrurĭ care nu se poate liniști decît pintr’o izbucnire periculoasă. – Vulcaniĭ cauzează de multe orĭ cutremure. La 79 după Hristos, o teribilă erupțiune a Vezuviuluĭ dărămă în parte și acoperi cu cenușă și lavă orășelele Pompeji, Herculanum și Stabiae, lîngă Neapole. În zilele noastre, cele maĭ celebre îs erupțiunile vulcanuluĭ Krakatoa (1883), care distruse o parte din insula cu acelașĭ nume, în Oceania, și a vulcanuluĭ Pelée (din Martinica), cade a ucis 35.000 de oamenĭ (1902). Sînt și vulcanĭ care aruncă apă clocotită (geyserĭ), noroĭ, pucĭoasă, aer cald și gazurĭ inflamabile.

Lainici pl. 1. pisc al Carpaților în jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecătoare de importanță strategică, deschisă de Jiu, stabilește comunicațiunea între Olt și Transilvania; 3. mânăstire în trecătoarea Lainici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vulcán s. m., pl. vulcáni

vulcán s. m., pl. vulcáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VULCAN NOROIÓS s. (GEOL.) pâclă, pufnă, salță.

VULCAN NOROIOS s. (GEOL.) pîclă, pufnă, salță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vulcani noroioși (pl.), (engl.= mud volcano) produse ale emanațiilor de gaze, în general din zăcăminte de petrol sub presiune, care traversând rocile pelitice le îmbibă cu apă de zăcământ. Prin revărsarea noroiului la supr. solului sunt generate forme conice asemănătoare celor vulcanice, în centrul cărora se află „craterul”; înălțimea conului variază între 1 și 8 m, iar diametrul „craterului” are câțiva cm sau dm. V.n. nu sunt legați de o activitate vulcanică propriuzisă, deși pot fi uneori întâlniți în reg. vulcanice active (ex.: Rotorrua din Noua Zeelandă). V.n. se întâlnesc în reg. cu zăcăminte de petrol degradate, aflate aproape de supr. În România, v.n. se cunosc în zona Berca-Arbănași (Valea Buzăului) și la Hășag (jud. Sibiu). Sin. gloduri, ochiuri, pâcle, bolboroase, zalțe. (V.M.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

arată toate definițiile

Intrare: Vulcan
Vulcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vulcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulcan
  • vulcanul
  • vulcanu‑
plural
  • vulcani
  • vulcanii
genitiv-dativ singular
  • vulcan
  • vulcanului
plural
  • vulcani
  • vulcanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volcan
  • volcanul
  • volcanu‑
plural
  • volcani
  • volcanii
genitiv-dativ singular
  • volcan
  • volcanului
plural
  • volcani
  • volcanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vulcan volcan

  • 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • O rîndunică se desprinde din cer, căzînd ca o săgeată în gura vulcanului adormit, pe fundul căruia se află acum lacul Sfînta Ana. BOGZA, C. O. 37.
      surse: DLRLC
    • Soarele coboară după culmile Iezerului și Păpușei... De departe par niște vulcani în plină erupție. CAMIL PETRESCU, U. N. 219.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu lux, nu automobile și castele... Astea-s pojghița care acopere un vulcan de dureri. REBREANU, R. I 211.
      surse: DLRLC
    • figurat Inima e un vulcan pe care numai moartea îl va stinge. NEGRUZZI, S. I 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Vulcan activ = vulcan care continuă să erupă.
      surse: NODEX
    • 1.3. Vulcan stins = vulcan care a încetat să erupă.
      surse: NODEX
    • 1.4. figurat Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Noi sîntem încă prea aproape de întîmplările care au adus o prăpastie între romînii cei vechi și noi; sîntem prea aproape de vulcan. KOGĂLNICEANU, S. A. 43.
        surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Om cu un temperament vulcanic (2.).
    surse: MDN '00

etimologie: