vulcan¹ sm [At: CĂLĂTORIE, I, 144^v/7 / V: (înv) vol~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr volcan, it vulcano, ger Vulkan] 1 (Glg) Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. 2 (Îs) ~ activ Vulcan (1) ale cărui procese eruptive sunt în plină desfășurare sau care a erupt într-o perioadă apropiată. 3 (Îs) ~ stins Vulcan (1) care și-a încetat activitatea cu milenii în urmă. 4 (Îs) ~ adormit Vulcan (1) activ care nu erupe o perioadă de timp. 5 (Îs) ~ noroios (sau, pop, glodos) Ridicătură de formă conică, formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi care au antrenat ape subterane și noroi Si: (pop) pâclă, pufnă, salță. 6 (Fig) Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă. 7 (Fig) Stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare. 8 (Fig) Pericol iminent. 9 (Îe) A sta (sau a dansa) (ca) pe (un) ~ A fi amenințat de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. 10 (Fig) Violență impetuoasă care erupe sau e gata să erupă. 11 (Fig) Persoană cu un temperament impetuos.

vulcan s.m. 1 (geomorf) Deschidere, crater în scoarța terestră prin care magma, sub formă de lavă, de gaze etc., iese la suprafață, dînd naștere unei forme de relief muntoase, conice; relief conic, cu caracter muntos, rezultat prin acumularea lavei și a produselor piroclastice în jurul craterului. Obiectele casei, așa cum le-a surprins lava vulcanului, au fost duse și depozitate la muzeul din Napoli (RALEA). ◊ Vulcan activ = vulcan care continuă să erupă periodic. Vulcani periodici v. periodic. Vulcan stins v. stins. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricînd să se dezlănțuie, ◊ Compar. În istorie puterile irezistibile lucrează în ascuns ca vulcanii de pe fundul mării (BLA.). △ (sugerează ideea de înflăcărare, de forță năvalnică, devastatoare. Sufletul lui e un vulcan (HEL.). 2 (geomorf.) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pămîntului a gazelor degajate dintr-un zăcămînt de hidrocarburi care au antrenat apă și nămol. 3 Fig. Loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. Nu lux, nu automobile și castele, puiule! Astea-s pojghița care acopere un vulcan de dureri (REBR.). 4 Fig. Om cu un temperament impetuos. Eram un tînăr vulcan în plină erupție literară (VOIC.). • pl. -i. /<it. vulcano, germ, Vulkan; cf. lat. vulcanus, -i <nm. pr. Vulcan, zeul focului, în mit. romană.

Vulcan m. Mit. zeul focului și al artelor metalurgice.

Vulcan (Samuil) m. episcop din Oradia-Mare, bărbat meritos pentru cultura Românilor ardeleni (1758-1830).

Vulcan m. 1. plaiu in jud. Gorjiu înalt de 1624 m.: 2. trecătoare numită și Lainici. [Din slav. VLŬKŬ, lup].

Lainici pl. 1. pisc al Carpaților în jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecătoare de importanță strategică, deschisă de Jiu, stabilește comunicațiunea între Olt și Transilvania; 3. mânăstire în trecătoarea Lainici.

Vulcan = Vulcanus.

Vulcan, zeu al focului teluric și veche divinitate italică în mitologia romană, identificat în mitologia greacă cu Hefaistos.