*vulcán m. (fr. volcan, d. it. volcano, vulcan, care vine d. lat. Vulcanus, zeu foculuĭ [care locuĭa în vulcanu Etna și fabrica fulgerele luĭ Joĭe]). Munte care scoate abur, fum și foc și revarsă lavă pin crater: Etna, Vezuviu și Strómboli îs ceĭ treĭ vulcanĭ aĭ Italiiĭ. Fig. Om energic și impetuos. Stare de lucrurĭ care nu se poate liniști decît pintr’o izbucnire periculoasă. – Vulcaniĭ cauzează de multe orĭ cutremure. La 79 după Hristos, o teribilă erupțiune a Vezuviuluĭ dărămă în parte și acoperi cu cenușă și lavă orășelele Pompeji, Herculanum și Stabiae, lîngă Neapole. În zilele noastre, cele maĭ celebre îs erupțiunile vulcanuluĭ Krakatoa (1883), care distruse o parte din insula cu acelașĭ nume, în Oceania, și a vulcanuluĭ Pelée (din Martinica), cade a ucis 35.000 de oamenĭ (1902). Sînt și vulcanĭ care aruncă apă clocotită (geyserĭ), noroĭ, pucĭoasă, aer cald și gazurĭ inflamabile.