opțiuni

14 definiții pentru vremui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREMUÍ, pers. 3 vremuiește, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. Intranz. și refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.

VREMUÍ, pers. 3 vremuiește, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. Intranz. și refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.

vremui [At: (a. 1551-1553) ES 57a, ap. TDRG / Pzi 3: ~iește / E: vreme] (Pop) 1 viu A se face vreme (121) urâtă (cu ploaie ninsoare sau viscol). 2-3 vir (D. vreme) A trece.

VREMUÍ, pers. 3 vremuiește, vb. IV. 1. Intranz. A fi vreme urîtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). Binevoiți de ședeți la hodină, cît vremuiește. SADOVEANU, F. J. 445. A început de ieri să vremuiască. CARAGIALE, O. VII 31. Intranz. și (rar) refl. 2. (Despre vreme) A trece, a se scurge. Dac-a fi adevărat ce zice lumea că pentru feți-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. EMINESCU, N. 30. Te tot aștept și nu mai vii, și vremea vremuiește, și ziua plecărei mele de aice se apropie. ALECSANDRI, S. 223. Iubește, mîndro, iubește, Că vremea se vremuiește. HODOȘ, P. P. 153.

A VREMUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A fi vreme rea (de obicei cu vijelie). 2) (despre perioade de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece; a curge. /vreme + suf. ~ui

vremuì v. a se strica vremea: vremea vremuește, floarea se pârlește AL.

vremuĭéște v. intr. (d. vreme; rus. vremenitĭ, a temporiza, vremeni se, e vreme frumoasă). Începe să se strice vremea ĭarna. V. zbîrgoĭește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vremuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. vremuiéște, imperf. 3 sg. vremuiá; conj. prez. 3 sg. să vremuiáscă

vremuí vb., ind. prez. 3 sg. vremuiéște, imperf. 3 sg. vremuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vremuiáscă

vremui (ind. prez. 3 sg. vremuiește, conj. vremuiască)

vremuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VREMUÍ vb. v. scurge, trece.

vremui vb. v. SCURGE. TRECE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vremuí, vb. intranz. (vremni) – (reg.) A se face vreme rea, a viscoli; a ometi: „Când era ger, sta cu ele [cojoacele] pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu, 1999: 89). – Din vreme (< sl. vrěme) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

vremuí, vb. intranz. (vremni) – A se face vreme rea, a viscoli, a ometi: „Când era ger, sta cu ele (cojoacele) pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu 1999: 89). – Din vreme (< sl. vrěme) + -ui.

Intrare: vremui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vremui
  • vremuire
  • vremuit
  • vremuitu‑
  • vremuind
  • vremuindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • vremuiește
 (să)
  • vremuiască
  • vremuia
  • vremui
  • vremuise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vremui popular intranzitiv

  • 1. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Binevoiți de ședeți la hodină, cît vremuiește. SADOVEANU, F. J. 445.
      surse: DLRLC
    • A început de ieri să vremuiască. CARAGIALE, O. VII 31.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre vreme) A se scurge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: curge scurge trece 3 exemple
    exemple
    • Dac-a fi adevărat ce zice lumea că pentru feți-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. EMINESCU, N. 30.
      surse: DLRLC
    • Te tot aștept și nu mai vii, și vremea vremuiește, și ziua plecărei mele de aice se apropie. ALECSANDRI, S. 223.
      surse: DLRLC
    • Iubește, mîndro, iubește, Că vremea se vremuiește. HODOȘ, P. P. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vreme + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX