19 definiții pentru vrej
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și: (m.) vreji] – Din bg. vrež.
vrej sn [At: PISCUPESCU, O. 194/3 / V: (reg) vreag s, vreg, (îvr) vreajă sf / Pl: ~uri sn, vreji sm / E: bg вреж] 1 Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare. 2 (Reg; îe) A lua (sau a căta) (pe cineva) pe ~ A-i cerceta cuiva cu de-amănuntul originea, trecutul, viața. 3 (Trs; pex) Strujan. 4 (Ban; lpl) Pănușe de porumb. 5 (Pex) Lăstar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrej s.n. Tulpină a unor plante agățătoare sau tîrîtoare. Vrejurile de dovleci se încolăciseră unu peste altu, acoperind gardurile cu foi țepoase (DELAVR.). ◊ Compar. O descoperi pe Oltea, care, firavă ca un vrej, se pierdea sfioasăpintregătitele doamne (VIN.). ◊ Fig. Pe-o coastă-n vreji de nouri Crește luna (BLA.). ♦ Ext. Lăstar. Găsise un nod mare în păr, încîlcit din șuvițe înnodate. .. și complicat inextricabil cu vreji de viță sălbatică (PAPAD.). • pl. -uri, (reg.) -e, m. -i. /<bg. вреж.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VREJ, vrejuri, s. n., și vreji, s. m. Tulpină a unor plante agățătoare sau tîrîtoare (v. curpen); p. ext. lăstar. Îngenunchea fiecare lîngă harbuzul ochit, rupîndu-l din vrej. CAMILAR, N. I 410. O fetiță... îmi reamintea vrejurile spelbe și lungi de țelină crescute în nisip, la întuneric. M. I. CARAGIALE, C. 135. [Iorgovan] cu mustăți-n multe părți Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Fig. Neamul nostru nu-și încolăcește vrejii Pe tulpinele de sălcii. EFTIMIU, Î. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VREJ ~uri n. Tulpină a plantelor târâtoare sau agățătoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrĕž
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vrej n. cotor de plantă: ți-ai întors vrejul ca dovleacul PANN. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vrej m. (sîrb. vrež, -ža, bg. -ža). Munt. Curpen, cotor de plantă tîrîtoare, ca la dovleac, la pepene ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vreag s vz vrej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vreajă sf vz vrej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vreg sn vz vrej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vrej s. n., pl. vrejuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!vrej s. n., pl. vrejuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vrej s. n./s. m., pl. vrejuri /vreji
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vrej, pl. vrejuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor tîrîtoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vrej (vrejuri), s. n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
uscat în vrej expr. (er. – d. bărbați) steril.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vrej, vrejurisubstantiv neutru
- 1. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: curpen
- Îngenunchea fiecare lîngă harbuzul ochit, rupîndu-l din vrej. CAMILAR, N. I 410. DLRLC
- O fetiță... îmi reamintea vrejurile spelbe și lungi de țelină crescute în nisip, la întuneric. M. I. CARAGIALE, C. 135. DLRLC
- [Iorgovan] cu mustăți-n multe părți Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. DLRLC
- Neamul nostru nu-și încolăcește vrejii Pe tulpinele de sălcii. EFTIMIU, Î. 17. DLRLC
- 1.1. Lăstar. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lăstar
-
etimologie:
- vrež DEX '09 DEX '98 NODEX