VRACI, vraci, s. n. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĭ.

vraci [At: PSALT. 324 / Pl: ~ sm, ~uri sn / E: slv врачь] 1 sm (Îvp) Persoană care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor prin mijloace emprice sau oculte. 2 sm (Îvp; pex) Medic. 3 sm (Îvp; fig) Tămăduitor (de suferințe sufletești). 4 sm (Îvp; fig) Salvator. 5 sm (Fig) Persoană care încântă. 6 sn (Reg; lpl) Vrajă (1). 7 sn (Reg; ccr) Obiect vrăjit.

vraci s.m. 1 (înv., pop.) Persoană care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor prin mijloace empirice sau oculte; vrăjitor; ext. doctor. Se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: ...pustnici, vrăjitori, vraci (M. I. CAR.). 2 Fig. (înv.) Salvator, tămăduitor. Domnul nostru Iisus Hristos, vraciul și lecuitoriul oamenilor (VARL.). 3 Fig. Persoană care farmecă, încîntă, vrăjește; vrăjitor. Nu ești numai un artist, ci și un vraci (PER.). • pl. vraci. /<slav. врачь.

VRACI, vraci, s. m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ.

VRACI, vraci, s. m. (Învechit și popular) 1. Medic, doctor; tămăduitor. Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat.pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138. Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307. 2. Vrăjitor. Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122. A îmbiat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.

vracĭ m., pl. tot așa (vsl. vrač, medic, sîrb. „vrăjitor”. V. vrajă). Vechĭ. Medic.

vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe toți vracii să-ți dea leacul ISP. [Slav. VRAČ, medic (serb.: vrăjitor, v. vrajă), magia și medicina fiind inseparabile în trecut (și azi încă la țară): boalele, ce se cred produse de duhuri rele, sunt alungate cu anumite formule, cu descântece, mai mult șoptite decât rostite (v. farmec și șișcă)].

vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraci, art. vracii

vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraci

vraci s. m., pl. vraci

vraci

vraciu, -ci.

VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor.

vraci s. v. DOCTOR. MEDIC. VRĂJITOR.

vraci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv.