VOTRIE, votrii, s. f. (Reg.) îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. – Votru + suf. -ie.

VOTRU, votri, s. m. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ.

hotru, ~ă smf vz votru

motri v vz votri

motru², moatră smf vz votru

votri [At: PRAV. 169 / V: (îrg) ho~, (reg) mo~ / Pzi: ~resc / E: votru] 1 vi (Îrg) A practica proxenetismul. 2 vt (C. i. femei) A face să se prostitueze. 3 vi (Reg) A fi intermediar între doi îndrăgostiți. 4 vt (Reg; îf hotri) A insulta pe cineva. 5 vt (Reg; îf hotri) A vorbi de rău pe cineva. 6 vt (Trs) A peți.

votrie sf [At: PRAV. 176 / V: (înv) ho~ / Pl: ~ii / E: votru + -ie] 1 (Înv) Proxenetism. 2 (Înv) Practicare a prostituției. 3 (Reg) Pețit.

votru, voatră smf [At: PRAV. 171 / V: (îrg) ho~, (reg) mo~ / Pl: ~ri, voatre / E: ns cf vsl вътрь, вотрь] 1 (Îrg) Proxenet. 2 (Reg) Persoană care servește ca intermediar între doi îndrăgostiți. 3 (Trs) Persoană care mijlocește o căsătorie.

votri vb. IV. 1 tr. (reg.) A peți. Cam așa vorbiră... Flotoaie și Dobreasa a bătrînă, care mă votriră pe mine (POP.). 2 intr. (înv., reg.) A mijloci practicarea prostituției, a îndemna sau a constrînge pe cineva să practice prostituția. • prez.ind. -esc. /votru + -i.

votrie s.f (înv.) Îndeletnicire de votru, faptă a votrului; proxenetism. Tîlhăria,furatul, votria... Mai vîrtos ce trag spre bogătate (BUD.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /votru + -ie.

votru, voatră s.m., s.f. 1 (reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. Cînd pleacă feciorul cu votrii la pețit, treaba-i de regulă isprăvită (POP.). 2 (înv.) Codoș, proxenet. Rușinea de a se-ncrede într-a hotrului știință, în inima unei fete ține cinstea în ființă (CON.). • pl. -i, -e. și (înv., reg.) hotru, hoatră s.m., s.f. /cf. slav. вътрь, вотрь „fierar”.

VOTRIE, votrii, s. f. (Înv.) Îndelenicire de votru (2), faptă a votrului. – Votru + suf. -ie.

VOTRU, VOATRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ.

VOTRI votresc, vb. IV. Tranz. (Regional) A peți. Cînd o cer [pe fată] spun că o pețesc, o stărostesc, o votresc. MARIAN, NU. 97.

VOTRIE, votrii, s. f. (Învechit) Îndeletnicire de votru (2), faptă a votrului. De acolea să nasc fapte rele, Tîlhăria, furtul, votria, înșelarea. BUDAI-DELEANU, Ț. 222.

VOTRU, VOATRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Regional) Persoană care mijlocește o căsătorie. O cunoscu îndată că era voatra care votrise pe Chiva. MARIAN, NU. 97. 2. (Învechit) Codoș, proxenet. Acum mi se poruncește să fiu codoș și pezevenghi, adică votru. ODOBESCU, S. I 276.

votri (a ~) (înv., reg.) (desp. vo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votresc, 3 sg. votrește, imperf. 1 votream; conj. prez. 1 sg. să votresc, 3 să votrească

votrie (înv.) (desp. vo-tri-) s. f., art. votria, g.-d. art. votriei; pl. votrii, art. votriile (desp. -tri-i-)

votru (înv., reg.) (desp. vo-tru) s. m., art. votrul; pl. votri, art. votrii

votri (a ~) (reg.) (vo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votresc, imperf. 3 sg. votrea; conj. prez. 3 să votrească

votrie (reg.) (vo-tri-) s. f., art. votria, g.-d. art. votriei; pl. votrii, art. votriile

votru (reg.) (vo-tru) s. m., art. votrul; pl. votri, art. votrii

votri vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votresc, imperf. 3 sg. votrea; conj. prez. 3 sg. și pl. votrească

votrie s. f. (sil. -tri-), art. votria, g.-d. art. votriei; pl. votrii, art. votriile

votru s. m. (sil. -tru), art. votrul; pl. votri, art. votrii

votru (-ri), s. m. – 1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) < a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.

VOTRI vb. v. cere, peți.

VOTRIE s. v. codoșie, codoșlâc, proxenetism.

VOTRU s. v. codoș, mijlocitor, pețitor, proxenet.

votri vb. v. CERE. PEȚI.

votrie s. v. CODOȘIE. CODOȘLÎC. PROXENETISM.

votru s. v. CODOȘ. MIJLOCITOR. PEȚITOR. PROXENET.

HOTRU, HOTRĂ s.m. și f. v. votru, voatră.

VOTRI vb. (Mold., ȚR) A practica ocupația de proxenet. A: O samă de pravile scriu să să taie capul hotrului, ales cînd va îmbla hotrind (v o t r i n d MUNT.) de față. PRAV. Cela ce va fi cucon micșor sau fețișoară și de vor hotri (v o t r i MUNT.) cuiva, nu vor putea rămînea fără certare nice aceștia. PRAV. B: Să se taie capul supuitoriului, mai ales cînd va îmbla votrînd de față. ÎNDREPTAREA LEGII. ♦ (Mold.) A prostitua. Cela ce va priimi în casa lui pre vreun hotru . . ., să hotrească (să s u p u i e MUNT.) muieri în casa lui, acesta-și va piiarde casa. PRAV. Cela ce-ș va hotri (va s u p u n e MUNT.) mutarea pentru să ia bani, să va certa cumplit foarte. PRAV. Variante: hotri (PRAV.). Etimologie: votru + suf. -i.- Vezi și votrie, votru.

VOTRIE s. f. (Mold., ȚR) Îndeletnicire, faptă de votru. A: cf. PRAV. indice). B: Să gonească pre votru și să-l scoață dentr-acel oraș sau sat unde va fi făcind votria. ÎNDREPTAREA LEGII, apud TDRG. Variante: hotrie (PRAV., indice). Etimologie: votru + suf. -ie. Vezi și votri, votru.

VOTRU, VOATRĂ s. m. și I. (Mold., ȚR) Proxenet, codoș. A: Hotru (supuitoriu MUNT.) să cheamă și cela ce îndeamnă și amăgește pre vrun cucon, de-l spurcă cineva și face sodomie. PRAV. Doamna lui, Ioana, ca să fie slobodă în desfrînate și spurcate faptele ei ce avea, prin hotrii săi italieni l-au omorît. M. COSTIN. Chemă pre o ghotră (lemma: n e c u r a t ă) . . . fără rușine . . . carea avea nouă fiice și toate le-nvățase curve. DOSOFTEI, VS. B: Votrul sau supuitoriu se cheamă cela ce are muieri la casa lui, dă le ține pentru dobînda lui, carele-si dau trupurile dă le spurcă bărbații. ÎNDREPTAREA LEGII.• Variante: hotru, hotră (PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ. Vezi și votri, votrie.

vótru, votri, s.m. (reg.; înv.) 1. Lotru, tâlhar: „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea, 1924: 88). 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet. – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (Tiktin, după DER; MDA).

votru, votri, s.m. – (reg.; înv.) 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet. „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea, 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

votru, -i, s.m. – 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet: „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (DEX).