VOTRIE s. f. (Mold., ȚR) Îndeletnicire, faptă de votru. A: cf. PRAV. indice). B: Să gonească pre votru și să-l scoață dentr-acel oraș sau sat unde va fi făcind votria. ÎNDREPTAREA LEGII, apud TDRG. Variante: hotrie (PRAV., indice). Etimologie: votru + suf. -ie. Vezi și votri, votru.