13 definiții pentru voracitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORACITÁTE s. f. Poftă de mâncare exagerată; lăcomie. ♦ Fig. Cupiditate; aviditate. – Din fr. voracité, lat. voracitas, -atis.

VORACITÁTE s. f. Poftă de mâncare foarte mare; lăcomie. ♦ Fig. Cupiditate; aviditate. – Din fr. voracité, lat. voracitas, -atis.

VORACITÁTE s. f. Poftă de mîncare foarte mare; lăcomie. ◊ Fig. Alătur... copia a patru (4) numere de muzică menite a potoli, pînă să viu eu în Iași, voracitatea, dacă mă pot exprima astfel, a d-lui maestru Codiță. CARAGIALE, O. VII 291.

VORACITÁTE s.f. Lăcomie mare la mâncare. ♦ (Fig.) Cupiditate, lăcomie. [Cf. fr. voracité, lat. voracitas].

VORACITÁTE s. f. 1. lăcomie mare la mâncare. 2. (fig.) aviditate extremă; cupiditate, lăcomie. (< fr. voracité, lat. voracitas)

VORACITÁTE f. 1) Caracter vorace. ~ea lupilor. 2) Lăcomie extremă (în bani); sete de câștig. [G.-D. voracității] /<lat. veracitas, ~atis, it. voracita, fr. voracité

voracitate f. 1. lăcomie la mâncare; 2. fig. lăcomie înfocată.

*voracitáte f. (lat. vorácitas, -átis). Lăcomie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voracitáte s. f., g.-d. art. voracitắții

voracitáte s. f., g.-d. art. voracității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORACITÁTE s. v. lăcomie, nesaț.

voracitate s. v. LĂCOMIE. NESAȚ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VORACITATE. Subst. Voracitate, lăcomie, lăcomire, nesaț, poftă, apetit (franțuzism); oreximanie; necumpătare, exces; supraalimentare, supraalimentație; înfulecare (rar), ghiftuire (fam. și peior.), îndopare, îndopat, îmbuibare. Săturare (rar), îndestulare, saturație, saț (pop.), sațietate (rar). Mîncău (fam.), mîncător, mîncăcios, haplea; gurmand; flămînzilă. Adj. Vorace, mîncăcios, mîncător, hulpav (reg.), lacom, nesătul, nesățios, pofticios, poftitor (rar), poftăreț (reg.), devorant, devorator, pantagruelic (livr.), necumpătat; supraalimentat, supranutrit, ghiftuit (fam. și peior.), îndopat, îmbuibat, umflat (fig., fam.); săturat, sătul. Vb. A fi mîncăcios, a fi robul stomacului, a avea burtă de iapă, a se închina stomacului. A mînca cu lăcomie, a hălpăi (reg.), a mînca lupește (ca lupul), a mînca ca o căpușă, a mînca cît șapte, a mînca ca un porc (depr.), a devora, a hăpăi, a-și linge buzele, a mînca pe săturate, a se face burduf (de mîncare), a se sătura; mănîncă de-i pocnesc (trosnesc) fălcile, mănîncă de parc-ar fi spart; a înghiți, a mistui (fig.), a îmbuca, a îmbuca lupește (ca lupul), a înfuleca (fam.), a se îndopa (fam.), a se ghiftui (fam. și peior.), a se îmbuiba. Adv. Pe săturate, pînă la saturație, cu lăcomie, lăcomește (rar), cu nesaț, cu poftă, hulpav (reg.). V. alimentație, aviditate, exagerare, foame, saturație.

Intrare: voracitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voracitate
  • voracitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • voracități
  • voracității
plural
vocativ singular
plural

voracitate

  • 1. Poftă de mâncare exagerată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: lăcomie nesaț
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Alătur... copia a patru (4) numere de muzică menite a potoli, pînă să viu eu în Iași, voracitatea, dacă mă pot exprima astfel, a d-lui maestru Codiță. CARAGIALE, O. VII 291.
        surse: DLRLC

etimologie: