VOPSITORIE, (2) vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau a materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.

văcsitor sm vz vopsitor

văcțitor sm vz vopsitor

văpsitor sm vz vopsitor

văpsitorie sf vz vopsitorie

văpsitoriu sm vz vopsitor

vopsitor, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 60^v/20 / V: (îvp) văp~ sm, (rar) sf, (înv) văpsitoriu, (reg) văcsi~, văcți~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: vopsi + -tor] 1 Fabricant de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (1), (îvr) văpser (1). 2 Negustor de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (2), (îvr) văpser (2). 3 Persoană care se ocupă cu vopsitul¹ (textilelor sau al altor obiecte) Si: (reg) boiangiu, fărbar, vopselar (3), (îvr) văpser (3). 4 (Reg) Zugrav.

vopsitorie sf [At: TDRG / V: (pop) văp~ / Pl: ~ii / E: vopsitor + -ie] 1 Meseria de vopsitor (3) Si: (reg) vopselărie¹ (1), boiangerie (1). 2-3 Tehnica de a vopsi (1-2) Si: (reg) vopselărie¹ (2-3). 4 Atelier în care se execută vopsirea produselor sau a materialelor Si: (reg) vopselărie¹ (4). 5 Magazin în care se vinde vopsea (1) Si: (reg) vopselărie¹ (5), boiangerie (2).

văpsitor, -oare adj. v. vopsitor.

văpsitorie s.f. v. vopsitorie.

vopsitor, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care se ocupă cu vopsitul. Nu poate vedea în dosul petei galbene decît lemn gol, lucrat de strungar și lăcuit de vopsitor (VIANU). 2 (reg.) Zugrav. Această îndeletnicire casnică pierde din importanță de cînd au început să apară în centrele economice locale vopsitori ambulanți (APOL.). • pl. -ori, -oare. (pop.) văpsitor, -oare s.m., s.f. /vopsi + -tor.

vopsitorie s.f. 1 Meseria vopsitorului. Meserii foarte interesante pentru un cărturar: legătoria de cărți, ceasornicăria,... chiar vopsitoria și zugrăveala (ARGH.). 2 Atelier sau secție industrială în care se execută operația de vopsire a produselor sau a materialelor; boiangerie. • pl. -ii. g.-d. -iei. (pop.) văpsitorie s.f. /vopsitor + -ie.

VOPSITORIE, (2) vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.

VOPSITOR, vopsitori, s. m. Persoană care se ocupă cu vopsitul linurilor și țesăturilor; boiangiu. ♦ (Tansilv.) Zugrav.

VOPSITORIE, vopsitorii, s. f. Meseria vopsitorului;; prăvălie sau atelier unde se exercită această meserie; boiangerie.

VOPSITOR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor

VOPSITORIE ~i f. 1) Ocupația de vopsitor. 2) Atelier sau întreprindere unde se efectuează lucrări de vopsire. [G.-D. vopsitoriei] /vopsitor + suf. ~ie

văpsitor (vopsitor) m. cel ce vopsește, zugrav.

văpsitór m. Vest. Meseriaș care văpsește zidurile saŭ gardurile (zugrav) saŭ stofele (boĭangiŭ). – Și vo-.

văpsitoríe f. Vest. Meseria saŭ prăvălia văpsitoruluĭ. – Și vo-. V. boĭangerie.

vopsitor s. m., pl. vopsitori

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile (desp. -ri-i-)

vopsitor s. m., pl. vopsitori

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile

vopsitor s. m., pl. vopsitori

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile

VOPSITOR s. v. zugrav.

VOPSITOR s. v. boiangiu.

VOPSITORIE s. v. boiangerie.

vopsitor s. v. ZUGRAV.

VOPSITOR s. boiangiu. (E de profesie ~.)

VOPSITORIE s. boiangerie. (~ de lînă.)