BOIANGIU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

boiangiu sm [At: (a. 1788) DOC., ap. ȘIO / V: (pop; reg) ~ien~, ~in~^[1], ~iun~, buin~, ~giu (P: bo-a~), ~giu^[2] / Pl: ~ii / E: tc boyaci] Vopsitor de textile. corectat(ă)

boiangiu s.m. Vopsitor de materiale textile. • pl. -gii. /<tc. boyacı.

BOIANGIU sm. 🛞 Cel ce boește lînă, bumbac, pînzeturi, stofe, etc. (🖼 528) [tc. boyaǧy].

BOIANGIU, boiangii, s. m. Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

BOIANGIU, boiangii, s. m. Meseriaș care se ocupă cu vopsitul lînii și al țesăturilor; vopsitor.

BOIANGIU, boiangii, s. m. Vopsitor de lînă și țesături. – Tc. boyacı.

BOIANGIU ~i m. înv. Persoană specializată în vopsitul materialelor textile; vopsitor. /<turc. boyaci

boiangiu m. cel ce boiește haine, pânzeturi, bumbac, lână. [Turc. BOYADJY].

boĭangíŭ m. (turc. boĭağy; ngr. bogĭantzis). Văpsitor. Văpselar. În est boĭen- și boin-.

boagiu sm vz boiangiu

bogăngiu^[1] sm vz boiangiu

boiengiu sm vz boiangiu

boiungiu sm vz boiangiu

buiengiu^[1] sm vz boiangiu

buingiu sm vz boiangiu

buiungiu^[1] sm vz boiangiu

❍BUINGIU = BOIANGIU.

boiangiu (înv.) s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. boiangiii (desp. -gi-ii)

boiangiu (înv.) s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. boiangiii (-gi-ii)

boiangiu s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. boiangiii

boiangiu

boiangiu (boiangii), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija. – Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile).

BOIANGIU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.)

BOIANGIU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.)