VOPSITORIE, (2) vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau a materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.

vopsitorie sf [At: TDRG / V: (pop) văp~ / Pl: ~ii / E: vopsitor + -ie] 1 Meseria de vopsitor (3) Si: (reg) vopselărie¹ (1), boiangerie (1). 2-3 Tehnica de a vopsi (1-2) Si: (reg) vopselărie¹ (2-3). 4 Atelier în care se execută vopsirea produselor sau a materialelor Si: (reg) vopselărie¹ (4). 5 Magazin în care se vinde vopsea (1) Si: (reg) vopselărie¹ (5), boiangerie (2).

vopsitorie s.f. 1 Meseria vopsitorului. Meserii foarte interesante pentru un cărturar: legătoria de cărți, ceasornicăria,... chiar vopsitoria și zugrăveala (ARGH.). 2 Atelier sau secție industrială în care se execută operația de vopsire a produselor sau a materialelor; boiangerie. • pl. -ii. g.-d. -iei. (pop.) văpsitorie s.f. /vopsitor + -ie.

VOPSITORIE, (2) vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.

VOPSITORIE, vopsitorii, s. f. Meseria vopsitorului;; prăvălie sau atelier unde se exercită această meserie; boiangerie.

VOPSITORIE ~i f. 1) Ocupația de vopsitor. 2) Atelier sau întreprindere unde se efectuează lucrări de vopsire. [G.-D. vopsitoriei] /vopsitor + suf. ~ie

văpsitorie sf vz vopsitorie

văpsitorie s.f. v. vopsitorie.

văpsitoríe f. Vest. Meseria saŭ prăvălia văpsitoruluĭ. – Și vo-. V. boĭangerie.

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile (desp. -ri-i-)

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) pl. vopsitorii, art. vopsitoriile

VOPSITORIE s. v. boiangerie.

VOPSITORIE s. boiangerie. (~ de lînă.)