13 definiții pentru volubil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își răsucește tulpina în spirală în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.

volubil, a [At: FILIMON, O. I, 103 / Pl: ~i, ~e / E: fr volubile, lat volubilis] 1 (Îdt) Care se deplasează cu ușurință. 2 (Îdt) Care se învârte cu ușurință. 3 (Îdt) Care este schimbător, nestatornic. 4 Care are ușurință și rapiditate în vorbire Si: locvace. 5 (Pex) Care este comunicativ (1). 6 (D. stil, vorbire) Care are cursivitate și rapiditate. 7 (D. manifestări ale oamenilor) Care se produce în chip firesc, fără efort Si: spontan, prompt. 8 (D. tulpina unor plante) Care se mlădiază, putându-se înfășura în spirală în jurul unui suport.

VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.

VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care vorbește mult și repede; (despre manifestări ale oamenilor) mobil, spontan, prompt. Otilia începu să-i dea explicații volubile. CĂLINESCU, E. O. I 40. Își execută presupușii amici fără nici o cruțare, cu o inventivitate volubilă de care se miră singur. C. PETRESCU, O. P. I 92. ◊ (Adverbial) Luminița își scutură pănd pe spate și explică volubil. C. PETRESCU, Î. I 7. Ne-a venit o langustă vie... și-i înșira foarte volubil toată lista prospăturilor sosite de dimineață. CARAGIALE, O. II 82. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. Zorelele sînt plante volubile.

VOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care vorbește mult și ușor, fluent, curgător; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (Despre plante) Care își poate înfășura tulpina pe un arac, pe o sfoară etc. [Cf. fr. volubile, lat. volubilis].

VOLÚBIL, -Ă adj. 1. care vorbește cu ușurință și rapiditate, fluent; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (despre plante) care își răsucește tulpina în spirală pe un suport. (< fr. volubile, lat. volubilis)

VOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbește repede și cu ușurință; cu un bogat debit verbal. 2) (despre manifestările persoanelor) Care denotă vioiciune, iuțeală; mobil. 3) (despre plante) Care crește în sus încolăcind ușor tulpina în jurul unui suport; suitor; urcător; agățător; cățărător. /<fr. volubile, lat. volubilis

volubil a. 1. care se învârtește lesne; 2. fig. care vorbește repede.

*volúbil, -ă adj. (lat. volúbilis, d. vólvere, a rostogoli). Bot. Care se învălătucește în prejuru unuĭ băț (cotor, trunchĭ), ca volbura, fasolea ș. a. Fig. Pronunțat cu ușurință: vorbă volubilă. Adv. Cu volubilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volúbil adj. m., pl. volúbili; f. volúbilă, pl. volúbile

volúbil adj. m., pl. volúbili; f. sg. volúbilă, pl. volúbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOLUBIL adj. comunicativ, expansiv, prietenos, sociabil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.)

Intrare: volubil
volubil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volubil
  • volubilul
  • volubilu‑
  • volubilă
  • volubila
plural
  • volubili
  • volubilii
  • volubile
  • volubilele
genitiv-dativ singular
  • volubil
  • volubilului
  • volubile
  • volubilei
plural
  • volubili
  • volubililor
  • volubile
  • volubilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

volubil

  • 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, rapid.
    exemple
    • Otilia începu să-i dea explicații volubile. CĂLINESCU, E. O. I 40.
      surse: DLRLC
    • Își execută presupușii amici fără nici o cruțare, cu o inventivitate volubilă de care se miră singur. C. PETRESCU, O. P. I 92.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre unele plante) Care își răsucește tulpina în spirală în jurul unui arac, al unei sfori etc.
    exemple
    • Zorelele sunt plante volubile.
      surse: DLRLC

etimologie: