2 intrări

school Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) de atitudine. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație executată de o ambarcațiune sau de o navă cu pânze pentru a face ca vântul să fie primit din celălalt bord. ◊ Voltă în vânt = schimbare a direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = schimbare a direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.

voltă sf [At: HELIADE, O. II, 10 / V: (rar) volt (Pl: volturi) sn / Pl: ~te / E: it volta, fr volte] 1 Mișcare circulară. 2 (Spc) Mișcare circulară a unui cal într-un manej. 3 (Fig) Schimbare bruscă de atitudine. 4 (Spt) Mișcare (de rotație) la scrimă făcută pentru a evita loviturile adversarului. 5 (Mrn) Manevră de rotație făcută de o ambarcație cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. 6 (Mrn; îs) ~ în vânt Manevră pentru schimbarea direcției vasului împotriva vântului. 7 (Mrn; îs) ~ sub vânt Manevră pentru schimbarea direcției vasului în sensul vântului. 8 (Muz) Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit Si: volta (8).

VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. ◊ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.

VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arcuri de cerc. Plutei care vine cu mare viteză la vale, plutașii trebuie să-i dea... o suplețe de pasăre care face o voltă în zbor. BOGZA, C. O. 374. Iarăși... o oprire, iarăși lăcuste care săreau spre cîmp cu volte smintite. SADOVEANU, M. C. 105. Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului din mîna care făcea gesturi dezordonate. BART, E. 71. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. Se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte de o adresă și agilitate în adevăr artistice,. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ (Scrimă) Mișcare făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră făcută de o navă cu pînze pentru a-și schimba direcția. ◊ Volta-n vînt = manevră pentru schimbarea direcției vasului împotriva vîntului. Sifliile încep să sune pe punte, oamenii grăbiți se strîng la posturi... «Gata de volta-n vînt»... am schimbat drumul spre Caliacra. BART, S. M. 19. Volta sub vînt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vîntului.

VÓLTĂ s.f. 1. Mișcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul într-un manej). ♦ Mișcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canțonei. [< it. volta, cf. fr. volte].

VÓLTĂ s. f. 1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ◊ (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcție a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a canțonei. (< fr. volte)

VÓLTĂ ~e f. 1) Mișcare de rotație în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreț în manej. 3) sport Mișcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. volta

voltă f. 1. mișcare în cerc a cailor într’un manej; 2. în scrimă: mișcare spre a para loviturile; 3. fig. schimbare completă și subită: a face volte politice.

*vóltă f., pl. e (fr. volte, d. it. volta. V. volută, boltă, volbură, vultoare, revoltă). Învîrtire a caluluĭ în fugă așa în cît să descrie un cerc. În scrimă, întorsătură p. a para o lovitură. Fig. Schimbare subită în părerĭ, în atitudine: o voltă politică. V. viraj.

volta2 vt [At: CONTEMP. 1953, nr. 376, 4/3 / V: ~ti, ~tui / Pzi: ~tez / E: ns cfvolta1] (Plutărit) A rostogoli buștenii cu ajutorul țapinelor.

volta1 [At: ABC MAR. / E: it volta] 1 i (Plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească bușteanul cu ajutorul țapinelor. 2 av (Îe) A da ~ A rostogoli sau a răsturna spre a fi rostogolit un buștean cu ajutorul țapinelor. 3 s (Îlav) De-a ~ De-a rostogolul. 4 i (Mrn) Termen prin care se dă comanda de a se lega o parâmă care să împiedice virarea navei. 5 i (La jocurile de copii) (Auto)comandă pentru săritul de pe o înălțime. 6 av (Îe) A face ~ A pleca repede (învârtindu-se) dintr-un loc. 7 s (Îe) A-și face ~tă A-și lua vânt înainte de a sări sau de a alerga. 8 sf (Muz) Voltă (8).

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]].

VOLTÁ2 vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter)

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vóltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte

vóltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

voltă, volte s. f. (cart.) tehnică de trișat constând în amestecarea normală a cărților, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei formații, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.

volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”.

voltă prin baladare expr. v. voltă.

Intrare: voltă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voltă
  • volta
plural
  • volte
  • voltele
genitiv-dativ singular
  • volte
  • voltei
plural
  • volte
  • voltelor
vocativ singular
plural
Intrare: volta (vb.)
verb (V201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volta
  • voltare
  • voltat
  • voltatu‑
  • voltând
  • voltându‑
singular plural
  • voltea
  • voltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voltez
(să)
  • voltez
  • voltam
  • voltai
  • voltasem
a II-a (tu)
  • voltezi
(să)
  • voltezi
  • voltai
  • voltași
  • voltaseși
a III-a (el, ea)
  • voltea
(să)
  • volteze
  • volta
  • voltă
  • voltase
plural I (noi)
  • voltăm
(să)
  • voltăm
  • voltam
  • voltarăm
  • voltaserăm
  • voltasem
a II-a (voi)
  • voltați
(să)
  • voltați
  • voltați
  • voltarăți
  • voltaserăți
  • voltaseți
a III-a (ei, ele)
  • voltea
(să)
  • volteze
  • voltau
  • volta
  • voltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voltă

  • 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Plutei care vine cu mare viteză la vale, plutașii trebuie să-i dea... o suplețe de pasăre care face o voltă în zbor. BOGZA, C. O. 374.
      surse: DLRLC
    • Iarăși... o oprire, iarăși lăcuste care săreau spre cîmp cu volte smintite. SADOVEANU, M. C. 105.
      surse: DLRLC
    • Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului din mîna care făcea gesturi dezordonate. BART, E. 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Schimbare (bruscă) de atitudine.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • Se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte de o adresă și agilitate în adevăr artistice. VLAHUȚĂ, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Manevră de rotație executată de o ambarcațiune sau de o navă cu pânze pentru a face ca vântul să fie primit din celălalt bord.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. Voltă în vânt = schimbare a direcției împotriva vântului.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Sifliile încep să sune pe punte, oamenii grăbiți se strîng la posturi... «Gata de volta-n vînt»... am schimbat drumul spre Caliacra. BART, S. M. 19.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Voltă sub vânt = schimbare a direcției în sensul vântului.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. Buclă de fixare a capătului unei parâme.
    surse: MDN '00
  • 4. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: volta (s.f.)
    • 4.1. literar Diviziune a canțonei.
      surse: DN

etimologie: