14 definiții pentru volta (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

volta1 [At: ABC MAR. / E: it volta] 1 i (Plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească bușteanul cu ajutorul țapinelor. 2 av (Îe) A da ~ A rostogoli sau a răsturna spre a fi rostogolit un buștean cu ajutorul țapinelor. 3 s (Îlav) De-a ~ De-a rostogolul. 4 i (Mrn) Termen prin care se dă comanda de a se lega o parâmă care să împiedice virarea navei. 5 i (La jocurile de copii) (Auto)comandă pentru săritul de pe o înălțime. 6 av (Îe) A face ~ A pleca repede (învârtindu-se) dintr-un loc. 7 s (Îe) A-și face ~tă A-și lua vânt înainte de a sări sau de a alerga. 8 sf (Muz) Voltă (8).

VÓLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă (3) [în DN]. [< it. volta].

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]].

VÓLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it. volta)[1]

  1. Conform Encyclopedia Britannica, dansul este de origine italiană. — cata

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)

vals1 sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) valț, (înv) sf, (reg) ~lțer, voalțăr (Pl: ~e), voalțer / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr valse, ger Walzer] 1 Dans de perechi, în măsura de trei timpi, cu mișcări relativ vioaie de învârtire. 2 Melodie după care se execută valsul (1). 3 Piesă vocală sau instrumentală, de formă liberă, compusă în ritmul valsului (1). 4 (Fam) Modificare continuă a lucrurilor.

*vals n., pl. urĭ (fr. valse, d. germ. walzer, d. wälzen, a rostogoli. V. valț). Un frumos dans în treĭ timpurĭ jucat de un cavaler și o damă care se învîrtesc în prejur cînd la dreapta, cînd la stînga. (A te învîrti numaĭ la dreapta, e considerat la noĭ, cu drept cuvînt, ca dizgrațios). Melodia după care se dansează acest dans (¾): celebrele valsurĭ ale luĭ Waldteufel, Strauss și Ivanovicĭ. – Valsu se dansa în Provența încă din evu mediŭ și se numea volta. La Paris s’a dansat întîĭa oară la 1178 și i s’a dat maĭ în colo nume german, deși nu e de origine germană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

volta (cuv. it. „întoarcere, răsucire”, „dată, oară”) I. 1. Dans vioi în măsura de 6/8, răspândit în sec. 16 și 17 în Italia, Franța, Germania și Anglia. 2. În cazul repetării unui fragment muzical cu două finaluri deosebite, acestea poartă deasupra lor, sub acolade* drepte, indicațiile 1ma v. (prima v. „prima oară”) și, respectiv, 2da v. (seconda v. „a doua oară”), sau, mai frecvent, abrev. 1. și 2. (V. și abreviații). II. V. baladă (I, 2).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.

Intrare: volta (s.f.)
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volta
  • volta
plural
  • volte
  • voltele
genitiv-dativ singular
  • volte
  • voltei
plural
  • volte
  • voltelor
vocativ singular
plural