volta¹ [At: ABC MAR. / E: it volta] 1 i (Plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească bușteanul cu ajutorul țapinelor. 2 av (Îe) A da ~ A rostogoli sau a răsturna spre a fi rostogolit un buștean cu ajutorul țapinelor. 3 s (Îlav) De-a ~ De-a rostogolul. 4 i (Mrn) Termen prin care se dă comanda de a se lega o parâmă care să împiedice virarea navei. 5 i (La jocurile de copii) (Auto)comandă pentru săritul de pe o înălțime. 6 av (Îe) A face ~ A pleca repede (învârtindu-se) dintr-un loc. 7 s (Îe) A-și face ~tă A-și lua vânt înainte de a sări sau de a alerga. 8 sf (Muz) Voltă (8).

volta² s.f. 1 Dans cu mișcare rapidă, cunoscut de la începutul sec. 18, în care bărbatul învîrte partenera în aer, considerat precursor al valsului. 2 (muz.) Indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima volta) sau a doua oară (seconda volta). • /<it. volta.

VOLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă (3) [în DN]. [< it. volta].

VOLTA¹ s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it. volta)^[1]

volta² (indicație muzicală) (it.) s. f. (prima/seconda ~)

volta² (muz.) (it.) s. f.

volta (muz.) s. f.

volta (cuv. it. „întoarcere, răsucire”, „dată, oară”) I. 1. Dans vioi în măsura de 6/8, răspândit în sec. 16 și 17 în Italia, Franța, Germania și Anglia. 2. În cazul repetării unui fragment muzical cu două finaluri deosebite, acestea poartă deasupra lor, sub acolade* drepte, indicațiile 1^ma v. (prima v. „prima oară”) și, respectiv, 2^da v. (seconda v. „a doua oară”), sau, mai frecvent, abrev. 1. și 2. (V. și abreviații). II. V. baladă (I, 2).

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.