voltă s.f. 1 Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul în manej). Iarăși... o oprire, iarăși locuste care săreau peste cîmp cu volte smintite (SADOV.). 2 fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. Se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte de o adresă și agilitate în adevăr artistice (VLAH.). 3 (scrimă) Mișcare bruscă (de rotație) făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 4 (mar.) Manevră de schimbare de direcție a unei ambarcațiuni sau a unei nave (cu pînze), pentru a utiliza cît mai eficient puterea vîntului. ◊ Voltă în vînt = manevră de schimbare de direcție împotriva vîntului. Voltă sub vînt = manevră de schimbare de direcție în sensul vîntului. 5 (mar.) Buclă de fixare a capătului unei parîme. 6 (muz.) Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfîrșit. • pl. -e. /<fr. volte, it. volta.