2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (Înv.) Lăsat liber; eliberat. – V. volnici.

volnicit, a [At: LET2. II, 134 / Pl: ~iți, ~e / E: volnici] (Înv) 1 Care este lăsat liber. 2 Permis1 (1). 3 Autorizat2 (1).

VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (Înv.) Lăsat liber, eliberat. – V. volnici.

VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (Învechit) Lăsat liber, slobozit, eliberat.

VOLNICÍ, voinicesc, vb. IV. (înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3. Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic.

volnici [At: CORESI, L. 153/5 / V: ~neci / Pzi: ~icesc / E: volnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) elibera (1-2). 3 vt A îndrăzni. 4 vt A permite. 5 vt A autoriza (2). 6 vr A acționa după bunul plac. 7 vr A-și lua libertatea să ... 8 vr A se strădui.

VOLNICÍ, volnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3.Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic.

VOLNICÍ, voinicesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. Ia seama, fătul meu, că de le-i volnici [patimile], ai să-ți vezi supușii pe unii în desfătări, iar pe alții în ahtieri. DELAVRANCEA, S. 87. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. Cine ție ți-a poruncit Și ție ți-a volnicit Să ții calea domnilor. MAT. FOLK. 64. 3. Refl. A se strădui, a-și da silința. Să volnicește dohtorul, numai de a întîmpina furia cea nesuferitoare. PISCUPESCU, O. 239.

A VOLNICÍ ~ésc tranz. înv. A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi; a împuternici. /Din volnic

volnicésc v. tr. Vechĭ. Prefac în volnic, liberez. V. refl. Capăt permisiune. Îmĭ permit: omu să nu se prea volnicească!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. volnicésc, imperf. 3 sg. volniceá; conj. prez. 3 să volniceáscă

volnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. volnicésc, imperf. 3 sg. volniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. volniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOLNICÍ vb. v. accepta, admite, canoni, căzni, chinui, concepe, dezrobi, elibera, emancipa, forța, frământa, îngădui, libera, munci, necăji, osteni, permite, răbda, salva, scăpa, scoate, sforța, sili, strădui, suferi, suporta, tolera, trudi, zbate, zbuciuma.

volnici vb. v. ACCEPTA. ADMITE. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONCEPE. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. FORȚA. FRĂMÎNTA. ÎNGĂDUI. LIBERA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. PERMITE. RĂBDA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. SUFERI. SUPORTA. TOLERA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

Intrare: volnicit
volnicit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volnicit
  • volnicitul
  • volnicitu‑
  • volnici
  • volnicita
plural
  • volniciți
  • volniciții
  • volnicite
  • volnicitele
genitiv-dativ singular
  • volnicit
  • volnicitului
  • volnicite
  • volnicitei
plural
  • volniciți
  • volniciților
  • volnicite
  • volnicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: volnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volnici
  • volnicire
  • volnicit
  • volnicitu‑
  • volnicind
  • volnicindu‑
singular plural
  • volnicește
  • volniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • volnicesc
(să)
  • volnicesc
  • volniceam
  • volnicii
  • volnicisem
a II-a (tu)
  • volnicești
(să)
  • volnicești
  • volniceai
  • volniciși
  • volniciseși
a III-a (el, ea)
  • volnicește
(să)
  • volnicească
  • volnicea
  • volnici
  • volnicise
plural I (noi)
  • volnicim
(să)
  • volnicim
  • volniceam
  • volnicirăm
  • volniciserăm
  • volnicisem
a II-a (voi)
  • volniciți
(să)
  • volniciți
  • volniceați
  • volnicirăți
  • volniciserăți
  • volniciseți
a III-a (ei, ele)
  • volnicesc
(să)
  • volnicească
  • volniceau
  • volnici
  • volniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

volnicit

etimologie:

  • vezi volnici
    surse: DEX '09 DEX '98

volnici învechit

  • 1. tranzitiv A lăsa liber, în voia lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: elibera attach_file un exemplu
    exemple
    • Ia seama, fătul meu, că de le-i volnici [patimile], ai să-ți vezi supușii pe unii în desfătări, iar pe alții în ahtieri. DELAVRANCEA, S. 87.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi.
    exemple
    • Cine ție ți-a poruncit Și ție ți-a volnicit Să ții calea domnilor. MAT. FOLK. 64.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se strădui, a-și da silința.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să volnicește dohtorul, numai de a întîmpina furia cea nesuferitoare. PISCUPESCU, O. 239.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • volnic
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX