13 definiții pentru voios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase, adj. Plin de voie bună; bucuros, vesel, binedispus. – Voie + suf. -os.

voios, ~oa [At: N. COSTIN, L. 522 / P: vo-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: voie + -os] 1 a (Înv; d. oameni) Binevoitor (2). 2 a (D. oameni) Care este plin de mulțumire, de optimism. 3 a (D. oameni) Bine dispus. 4 a (D. fizionomie) Care exprimă bună dispoziție. 5 a (D. acțiuni ale oamenilor) Care este determinat de bună dispoziție. 6 a (D. acțiuni ale oamenilor) Care produce voie bună. 7 a (D. stări sufletești) Care se manifestă cu înflăcărare (dezvăluind un temperament optimist). 8 av Cu bună dispoziție. 9 av Cu bucurie (1).

VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase, adj. Plin de voie bună; bucuros, vesel, bine dispus. – Voie + suf. -os.

VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase adj. Plin de voie bună; bine dispus, bucuros, vesel. Căci amîndoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176. Spre ogoare cerul cată cu ochi binevoitori, Și pe fețele voioase bucuria pune flori. BELDICEANU, P. 53. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior, Și-aveam și pene-n frunte. ALECSANDRI, P. A. 204. Inimă supărăcioasă.Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ (Adverbial) Flăcăii și fetele s-o adunat la horă și gioacă voios. CAMIL PETRESCU, T. II 9. Trecătorii pășeau voios în alba fluturare. C. PETRESCU, C. V. 162.

VOIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care este cuprins de voie bună; vesel; jovial; bucuros. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă voie bună; vesel; jovial; bucuros. /voie + suf. ~os

voĭós, -oásă adj. (d. voĭe). Plin de voĭe bună, bine dispus, vesel. Adv. Cîntaŭ voĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voiós adj. m., pl. voióși; f. voioásă, pl. voioáse

voiós adj. m., pl. voióși; f. sg. voioásă, pl. voioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOIÓS adj. 1. v. bucuros. 2. v. vesel.

VOIOS adj. 1. bucuros, mulțumit, satisfăcut, vesel. (Se duce ~ la lucru.) 2. vesel, (livr.) jovial, (rar) rîzăreț, rîzător, (pop.) tivilichiu, (înv. și reg.) sămărît, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, rîzăcios, rîzînd, veget. (Fire ~.)

Voios ≠ abătut, indispus, întristat, posomorât, scârbit, trist


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stea voioasă expr. (tox.) cocaină.

Intrare: voios
voios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voios
  • voiosul
  • voiosu‑
  • voioa
  • voioasa
plural
  • voioși
  • voioșii
  • voioase
  • voioasele
genitiv-dativ singular
  • voios
  • voiosului
  • voioase
  • voioasei
plural
  • voioși
  • voioșilor
  • voioase
  • voioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voios

  • 1. Plin de voie bună; binedispus.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: bucuros jovial vesel attach_file 6 exemple
    exemple
    • Căci amîndoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176.
      surse: DLRLC
    • Spre ogoare cerul cată cu ochi binevoitori, Și pe fețele voioase bucuria pune flori. BELDICEANU, P. 53.
      surse: DLRLC
    • Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior, Și-aveam și pene-n frunte. ALECSANDRI, P. A. 204.
      surse: DLRLC
    • Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Flăcăii și fetele s-o adunat la horă și gioacă voios. CAMIL PETRESCU, T. II 9.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Trecătorii pășeau voios în alba fluturare. C. PETRESCU, C. V. 162.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Voie + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX