2 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Și adjectival) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

voiajor [At: AR (1829), 1952/9 / P: vo-ia~ / Pl: ~i / E: fr voyageur] 1-2 sm, a Călător (1-2). 3 sm (Șîs ~ comercial, ~ de comerț) Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori Si: comis-voiajor.

VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Rar) Călător. Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127. 2. (În sistemul economiei capitaliste) Reprezentant al unei firme comerciale care vizitează diferite localități pentru a obține comenzi de mărfuri; comis-voiajor. V. comis. A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94.

VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].

VOIAJÓR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur)

VOIAJÓR ~i m. livr. Persoană care face voiajuri; călător. ◊ ~ comercial slujbaș al unei firme, care se deplasează în alte localități pentru a primi comenzi. /<fr. voyageur

*voĭajór, -oáre s. (fr. voyageur). Barb. Călător.

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

comís-voiajór sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.

COMÍS2, comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

CÓMIS-VOIAJÓR s. m. reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. (<fr. commis-voyageur)

CÓMIS2 ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

*comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: voiajor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiajor
  • voiajorul
  • voiajoru‑
plural
  • voiajori
  • voiajorii
genitiv-dativ singular
  • voiajor
  • voiajorului
plural
  • voiajori
  • voiajorilor
vocativ singular
  • voiajorule
plural
  • voiajorilor
Intrare: comis-voiajor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorul
  • comis-voiajoru‑
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorii
genitiv-dativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorului
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorilor
vocativ singular
  • comis-voiajorule
plural
  • comis-voiajorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voiajor

  • 1. (și) adjectival Persoană care face voiajuri.
    exemple
    • Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127.
      surse: DLRLC
  • 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comis-voiajor attach_file un exemplu
    exemple
    • A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94.
      surse: DLRLC

etimologie:

comis-voiajor

  • 1. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri.
    surse: DN MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.
      surse: DLRLC

etimologie: