2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adjectival) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

voiajor [At: AR (1829), 1952/9 / P: vo-ia~ / Pl: ~i / E: fr voyageur] 1-2 sm, a Călător (1-2). 3 sm (Șîs ~ comercial, ~ de comerț) Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori Si: comis-voiajor.

voiajor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care călătorește mult; călător. Voiajorul care nu poate să rămînă măcar un an într-o localitate de pe hartă vede puțin și nu știe nimic (ARGH.). ◊ (adj.) Porumbel voiajor v. porumbel. 2 s.m. (și voiajor comercial) Reprezentant al unei firme comerciale, care se deplasează în diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. Am aflat... că unul din voiajorii negustorilor de la noi a văzut în toamna asta, în două locuri, pe fratele meu (SADOV.). • sil. vo-ia-. pl. -ori, -oare. /<fr. voyageur.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Rar) Călător. Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127. 2. (În sistemul economiei capitaliste) Reprezentant al unei firme comerciale care vizitează diferite localități pentru a obține comenzi de mărfuri; comis-voiajor. V. comis. A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94.

VOIAJOR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].

VOIAJOR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur)

VOIAJOR ~i m. livr. Persoană care face voiajuri; călător. ◊ ~ comercial slujbaș al unei firme, care se deplasează în alte localități pentru a primi comenzi. /<fr. voyageur

*voĭajór, -oáre s. (fr. voyageur). Barb. Călător.

COMIS-VOIAJOR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

COMIS-VOIAJOR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

comis-voiajor sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.

COMIS2, comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

COMIS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

COMIS-VOIAJOR s. m. reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. (<fr. commis-voyageur)

COMIS2 ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

*comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!voiajor adj. m., s. m., pl. voiajori; adj. f., s. f. sg. și pl. voiajoare

comis-voiajor (înv.) s. m., pl. comis-voiajori

comis-voiajor s. m., pl. comis-voiajori

comis-voiajor s. m. (sil. -vo-ia-), pl. comis-voiajori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOIAJOR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Porumbel ~.)

VOIAJOR s., adj. 1. s. călător, pasager. (Un ~ din autobuz.) 2. adj. călător. (Porumbel ~.)

COMIS-VOIAJOR s. voiajor comercial. (E de profesie ~.)

Intrare: voiajor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voiajor
  • voiajorul
  • voiajoru‑
plural
  • voiajori
  • voiajorii
genitiv-dativ singular
  • voiajor
  • voiajorului
plural
  • voiajori
  • voiajorilor
vocativ singular
  • voiajorule
plural
  • voiajorilor
Intrare: comis-voiajor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorul
  • comis-voiajoru‑
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorii
genitiv-dativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorului
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorilor
vocativ singular
  • comis-voiajorule
plural
  • comis-voiajorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voiajor, voiajorisubstantiv masculin

  • 1. (și) adjectival Persoană care face voiajuri. DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127. DLRLC
  • 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: comis-voiajor
    • format_quote A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94. DLRLC
etimologie:

comis-voiajor, comis-voiajorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. DN MDN '00
    • format_quote La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic