2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCALÍZĂ, vocalize, s. f. 1. Formulă melodică de virtuozitate în partiturile pentru voci. 2. Exercițiu tehnic de canto care se execută pe o vocală (de preferință a). – Din fr. vocalise.

vocali sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~ze / E: fr vocalise] 1 Executare a unui text muzical vocal prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferință „a” sau „o”. 2 (Lpl) Exerciții de canto constând în executarea unor serii de note pe anumite vocale. 3 Piesă muzicală vocală fără cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate.

VOCALÍZĂ, vocalize, s. f. 1. Executare a unui text muzical vocal (cu caracter de exercițiu) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferință a sau o. 2. Piesă muzicală fără cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate. – Din fr. vocalise.

VOCALÍZĂ, vocalize, s. f. Exercițiu de canto, care constă în executarea unei serii de note pe anumite vocale, fără articularea silabelor sau a cuvintelor.

VOCALÍZĂ s.f. Exercițiu de canto constând în executarea unei serii de note pe anumite vocale fără articularea cuvintelor. ♦ Piesă vocală cântată fără cuvinte, de obicei pe vocala a. [Cf. fr. vocalise, it. vocalizzo].

VOCALÍZĂ s. f. 1. exercițiu tehnic de canto care se execută pe o vocală (de obicei a). 2. piesă vocală de virtuozitate, fără cuvinte, cântată numai pe vocala a. (< fr. vocalise)

VOCALÍZĂ ~e f. Exerciții de canto în care denumirile notelor se înlocuiesc cu vocale (de cele mai multe ori cu „a”). /<it. vocalizzo, fr. vocalise

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

vocaliza [At: FILIMON, O. II, 292 / Pzi: ~zez / E: fr vocaliser] 1 vt(a) (Muz) A executa vocalize (2). 2 vr (Fon; d. consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.

VOCALIZÁ vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].

VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)

A VOCALIZÁ ~éz tranz. muz. 1) A cânta fără cuvinte, executa vocalize. 2) A face să se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.

*vocalizéz v. intr. (d. vocală; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exercițiĭ de muzică vocală fără să numesc notele și fără cuvinte, ci numaĭ variind vocea pe o vocală orĭ pe cîte-va silabe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vocalíză s. f., g.-d. art. vocalízei; pl. vocalíze

vocalíză s. f., g.-d. art. vocalízei; pl. vocalíze

vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză

vocalizá vb., ind. prez. 1 sg. vocalizéz, 3 sg. și pl. vocalizeáză

arată toate definițiile

Intrare: vocaliză
vocaliză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocali
  • vocaliza
plural
  • vocalize
  • vocalizele
genitiv-dativ singular
  • vocalize
  • vocalizei
plural
  • vocalize
  • vocalizelor
vocativ singular
plural
Intrare: vocaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vocaliza
  • vocalizare
  • vocalizat
  • vocalizatu‑
  • vocalizând
  • vocalizându‑
singular plural
  • vocalizea
  • vocalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vocalizez
(să)
  • vocalizez
  • vocalizam
  • vocalizai
  • vocalizasem
a II-a (tu)
  • vocalizezi
(să)
  • vocalizezi
  • vocalizai
  • vocalizași
  • vocalizaseși
a III-a (el, ea)
  • vocalizea
(să)
  • vocalizeze
  • vocaliza
  • vocaliză
  • vocalizase
plural I (noi)
  • vocalizăm
(să)
  • vocalizăm
  • vocalizam
  • vocalizarăm
  • vocalizaserăm
  • vocalizasem
a II-a (voi)
  • vocalizați
(să)
  • vocalizați
  • vocalizați
  • vocalizarăți
  • vocalizaserăți
  • vocalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • vocalizea
(să)
  • vocalizeze
  • vocalizau
  • vocaliza
  • vocalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vocaliză

  • 1. Formulă melodică de virtuozitate în partiturile pentru voci.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Exercițiu tehnic de canto care se execută pe o vocală (de preferință a).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

vocaliza

  • 1. tranzitiv intranzitiv muzică A executa vocalize.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101.
      surse: DLRLC
    • Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori, MACEDONSKI, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • figurat Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv fonetică; fonologie (Despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.
      surse: DLRLC

etimologie: