vocaliza vb. I. I intr., tr. (muz.) A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Cînd Ioanide o neglija din cauza ocupațiilor lui..., vocaliza discret spre a controla ecoul odăilor (CĂL.). II refl. (fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală; a căpăta valoare de vocală sau de semi-vocală (semiconsoană). • prez.ind. -ez. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare.