vocaliză 1. Melodie* amplă cântată fără text, numai pe o vocală (îndeosebi „a”). Poate conține toate formele de virtuozitate* vocală. Manieră străveche, primară de cântare, preluată în diferite muzici de cult și în repertoriul liturgic (v.: melismă). În muzica profană apare ca ornament* încă din sec. 12-13; integrată în bel-canto*, devine elementul său de bază. 2. Compoziție pentru voce (1), fără text, cântată numai pe vocala „a” (Rahmaninov, Ravel, Glier). 3. Exercițiu* pentru voce executat pe anumite silabe sau vocale pentru dobândirea unei tehnici de emisie corecte. Numeroase v. din sec. 18-19 (Bordogni, Vaccai, Concone, Rossini etc.) sunt folosite și azi. Sin.: solfegiu*. V. canto.