2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vizibile ain vz vizibil

VIZÍBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic). ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.

vizibil, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) vez~, ~e ai, ~blu / Pl: ~i, ~e / E: lat visibilis, -e, fr visible, it visibile] 1 a Care se poate vedea cu ochiul sau cu ajutorul unui instrument optic. 2 a (Fiz; d. emanații, radiații) Care impresionează retina ochiului. 3 a (Fiz; îs) Spectru ~ Domeniu de radiații electromagnetice care pot fi percepute de ochiul omenesc. 4 a (Fiz; îas) Spectru de lumină care se vede cu ochiul liber. 5 a (D. caracteristici fizionomice, părți ale corpului, îmbrăcăminte etc.) Care iese în evidență (într-un mod strident, neplăcut). 6 a (D. senzații, percepții, fenomene) Care este perceput cu ajutorul simțurilor Si: sensibil. 7 a (D. senzații, percepții, fenomene) Care poate fi (sau este) sesizat (mai mult) pe cale intuitivă. 8 av În mod perceptibil (prin simțuri). 9 sn Lumea sensibilă. 10-11 av, a (În mod) evident (1). 12-13 av, a (În mod) cert. 14-15 a, av (Care este exprimat, exteriorizat) într-un mod categoric (observându-se cu ușurință) Si: fățiș (3), învederat, patent2, manifest. 16 a (D. oameni; în legătură cu verbul „a fi”) Care poate fi vizitat.

VIZÍBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic) ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.

VIZÍBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi perceput cu ajutorul văzului, care poate fi văzut. (Adverbial) Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură. SAHIA, N. 71. ♦ Fig. Vădit, evident; incontestabil, neîndoielnic.

VIZÍBIL, -Ă adj. Care se vede, se poate vedea. ♦ (Fiz.) Spectru vizibil = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc; spectru de lumină care se vede cu ochiul liber. ♦ (Fig.) Vădit, clar, evident; incontestabil. [Cf. fr. visible, lat. visibilis].

VIZÍBIL, -Ă adj. 1. care se vede, care poate fi văzut. ♦ (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc. 2. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil. (< fr. visible, lat. visibilis)

VIZÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi văzut; în stare să fie văzut. 2) Care poate fi perceput, sesizat; în stare să fie perceput; perceptibil; sesizabil. 3) fig. Care se manifestă deplin; caracterizat prin evidență certă; manifest. /<fr. visible, lat. visibilis

vizibil a. 1. care se poate vedea; 2. fig. evident.

*vizíbil, -ă adj. (lat. visibilis, d. vidére, visum, a vedea). Care se poate vedea: o stea vizibilă cu ochiĭ liberĭ. Care se poate arăta cînd te ducĭ în vizită: boĭeru nu e vizibil azĭ. Fig. Evident, manifest: șarlatanie vizibilă. Adv. Vizibil emoționat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vizíbil adj. m., pl. vizíbili; f. vizíbilă, pl. vizíbile

vizíbil adj. m., pl. vizíbili; f. sg. vizíbilă, pl. vizíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIZÍBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. v. clar. 3. v. evident.

VIZIBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. accentuat, evident, marcat, pronunțat, reliefat. (Vorbea cu un ~ accent străin.)

Vizibil ≠ discret, invizibil, nevizibil

Intrare: vizibile
vizibile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vizibil
vizibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizibil
  • vizibilul
  • vizibilu‑
  • vizibilă
  • vizibila
plural
  • vizibili
  • vizibilii
  • vizibile
  • vizibilele
genitiv-dativ singular
  • vizibil
  • vizibilului
  • vizibile
  • vizibilei
plural
  • vizibili
  • vizibililor
  • vizibile
  • vizibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizibil

etimologie: