2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vitioni v vz hitioni

VITIONI vb. (Mold.) A slăbi. De post trupul vitionindu-se. CANTEMIR, IST., s.v. hitión. Etimologie: vitioan + suf. -i. Vezi și vitioan, vitionime. Cf. a d e v ă s i (2), b ă t o g i, m î r ș ă v i, n e m o ș t i, z ă m o r î.

hition, ~oa a [At: CUV. D. BĂTR. I, 285 / V: gitioan, hât~, ~teoan, ~teuan, ~ioan, ~iuan, vi~ / P: ~ti-o~ / Pl: ~i, ~e / E: mg hitvány] (Mgm; reg) 1 Slab. 2 Plăpând. 3 Care nu se poate îngrășa.

VITIÓN ~oánă (~óni, ~oáne) pop. (mai ales despre animale) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; neputincios. /<ung. hitvány

hitión, -oánă adj. (ung. hitvány, slab). Mold. Trans. Slab, slăbănog: vite hitioane. – Și vition (ca viclean din hiclean).

hitionésc (mă) v. refl. Devin hition, slăbesc. – Și vit- (Cant.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vitión (-oánă), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold.Der. vitioni, vb. refl. (a subția, a slăbi); vitionime, s. f. (slăbiciune).

Intrare: vitioni
vitioni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vition
vition adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vition
  • vitionul
  • vitionu‑
  • vitioa
  • vitioana
plural
  • vitioni
  • vitionii
  • vitioane
  • vitioanele
genitiv-dativ singular
  • vition
  • vitionului
  • vitioane
  • vitioanei
plural
  • vitioni
  • vitionilor
  • vitioane
  • vitioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)