hitioni [At: CANTEMIR, IST. 63 / V: (înv) vi~ / Pzi: ~nesc / E: hition] 1 vi A slăbi. 2 vr A se jegări.

vitioni v vz hitioni

vitioni vb. IV. v. hitioni.

VITIONI vb. (Mold.) A slăbi. De post trupul vitionindu-se. CANTEMIR, IST., s.v. hitión. Etimologie: vitioan + suf. -i. Vezi și vitioan, vitionime. Cf. a d e v ă s i (2), b ă t o g i, m î r ș ă v i, n e m o ș t i, z ă m o r î.

hitionésc (mă) v. refl. Devin hition, slăbesc. – Și vit- (Cant.).

hitioni, pers. 3 sg. hitionește, vb. IV refl. (reg., înv.; despre vite) a slăbi, a se jigări, a se prăpădi.