Definiția cu ID-ul 1250474:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITIOAN adj. (Mold.) Slab, costeliv, plăpînd (mai ales despre vite). A: Iară dentr-apă mai ieșiră încă 7 boi vitioani și să apropiiară de cei grași și mîncară cei vitioani pre cei grași. CRON. 1689, 38v. Și de n-ași fi fost de vitioan așé de iusor, atîta de sus nu m-ar fi rădicat. Cl, 100; cf. CRON. 1707, 35v; CRON. 1732, 29v; CRON. SEC. XVIII, 28r, 28v. ◊ (Substantival) Nici de grasa în samă băgînd, nici de vitioana cevași milă avînd. CANTEMIR, IST., s.v. hitión. // B: Hudyhŭ: De nimic, proști, hitioni. ST. LEX., 285. Vezi-mă că sînt mîrsav și vition. E ante 1704, 28r. Variante: hition (ST. LEX., 285). Etimologie: magh. hitvány. Vezi și vitioni, vitionime. Cf. m î r ș a v, n e m o ș t e n.