12 definiții pentru vistavoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISTAVÓI, vistavoi, s. m. (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi.

VISTAVÓI, vistavoi, s. m. (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi.

vistavoi sm [At: VLAHUȚĂ, S. A. I, 104 / V: ri~ / Pl: ~ / E: rs вестовой] 1 (Mil; iuz) Ordonanță. 2 (Mun; îe; îf ristavoi) A sta ri~ A sta în permanență la dispoziția cuiva. 3 (Mol; îe) A veni fără ~ A veni pe neașteptate. 4 (Dep) Subofițer de poliție (care lucrează la circulație) Si: sticlete, tablagiu. 5 (Mun; iuz) Vătășel la primărie. 6 (Mun; iuz; irn) Om de serviciu (la o curte boierească). 7 (Dep) Om lingușitor, slugalnic.

VISTAVÓI, vistavoi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat în vechea armată, atașat pe lîngă un ofițer pentru servicii personale; ordonanță. Strigă furios la vistavoi: Spune-i, mă, lui Vasile să-mi aducă numaidecît calul. CAMIL PETRESCU, O. II 240. Un norod întreg... de vistavoi, de pseudoartiști pletoși, de burghezi bine hrăniți... au dat năvală acum. ANGHEL, PR. 115. Soldatul, care auzise vorba de pe la alți vistavoi de cavalerie, se rușină. D. ZAMFIRESCU, R. 217.

VISTAVÓI ~ m. înv. Soldat care îndeplinea funcția de servitor al unui ofițer; ordonanță. /<rus. vestovoj

vistavóĭ n., pl. tot așa (rus. vĭestovóĭ, vestitor, vistavoĭ). Rar azĭ. Ordonanță (soldat servitor la un ofițer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vistavói (înv.) s. m., pl. vistavói, art. vistavóii

vistavói s. m., pl. vistavói, art. vistavóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vistavói (-i), s. m. – Ordonanță. Rus. vĕstovoj (Tiktin).

Intrare: vistavoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistavoi
  • vistavoiul
  • vistavoiu‑
plural
  • vistavoi
  • vistavoii
genitiv-dativ singular
  • vistavoi
  • vistavoiului
plural
  • vistavoi
  • vistavoilor
vocativ singular
  • vistavoiule
plural
  • vistavoilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistavoi

  • 1. (termen) militar învechit Soldat în vechea armată, atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ordonanță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Strigă furios la vistavoi: Spune-i, mă, lui Vasile să-mi aducă numaidecît calul. CAMIL PETRESCU, O. II 240.
      surse: DLRLC
    • Un norod întreg... de vistavoi, de pseudoartiști pletoși, de burghezi bine hrăniți... au dat năvală acum. ANGHEL, PR. 115.
      surse: DLRLC
    • Soldatul, care auzise vorba de pe la alți vistavoi de cavalerie, se rușină. D. ZAMFIRESCU, R. 217.
      surse: DLRLC

etimologie: