VISTAVOI, vistavoi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat în vechea armată, atașat pe lîngă un ofițer pentru servicii personale; ordonanță. Strigă furios la vistavoi: Spune-i, mă, lui Vasile să-mi aducă numaidecît calul. CAMIL PETRESCU, O. II 240. Un norod întreg... de vistavoi, de pseudoartiști pletoși, de burghezi bine hrăniți... au dat năvală acum. ANGHEL, PR. 115. Soldatul, care auzise vorba de pe la alți vistavoi de cavalerie, se rușină. D. ZAMFIRESCU, R. 217.