vistavoi sm [At: VLAHUȚĂ, S. A. I, 104 / V: ri~ / Pl: ~ / E: rs вестовой] 1 (Mil; iuz) Ordonanță. 2 (Mun; îe; îf ristavoi) A sta ri~ A sta în permanență la dispoziția cuiva. 3 (Mol; îe) A veni fără ~ A veni pe neașteptate. 4 (Dep) Subofițer de poliție (care lucrează la circulație) Si: sticlete, tablagiu. 5 (Mun; iuz) Vătășel la primărie. 6 (Mun; iuz; irn) Om de serviciu (la o curte boierească). 7 (Dep) Om lingușitor, slugalnic.