3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni zăpada. – Din viscol.

viscoli [At: MOLNAR, D. 260/1 / V: (îrg) vic~, (reg) jic~, jiculi, vicola, vișc~ / Pzi: 3 ~lește, (reg) viscolă / E: viscol] 1 viim A sufla vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de lapoviță), spulberând zăpada în vârtejuri Si: (reg) a omeți. 2 viu (D. vânt) A sufla violent spulberând și troienind zăpada. 3 vtu (D. vânt) A spulbera și a troieni zăpada. 4 vtim (C. i. oameni) A-l biciui viscolul.

VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.

VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. Impers. A bate vînt puternic cu ninsoare spulberată în vîrtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Tranz. (Rar, cu subiectul «zăpadă») A lovi, a biciui (în rafale); a troieni. Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50. ◊ Tranz. (Rar) A face să se miște dintr-o parte în alta; a flutura, a zgîlțîi. Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. – Variantă: vicolí vb. IV.

A VISCOLÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol

viscolì v. a sufla un viscol: noaptea pe când viscolește AL.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul (A: nct), gigul, jicol, ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian1 de zăpadă.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vícol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.

VÍSCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.

vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].

viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].

víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.

arată toate definițiile

Intrare: viscoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viscoli
  • viscolire
  • viscolit
  • viscolitu‑
  • viscolind
  • viscolindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • viscolește
(să)
  • viscolească
  • viscolea
  • viscoli
  • viscolise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vicoli
  • vicolire
  • vicolit
  • vicolitu‑
  • vicolind
  • vicolindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vicolește
(să)
  • vicolească
  • vicolea
  • vicoli
  • vicolise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
Intrare: viscol
viscol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscol
  • viscolul
  • viscolu‑
plural
  • viscole
  • viscolele
genitiv-dativ singular
  • viscol
  • viscolului
plural
  • viscole
  • viscolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicol
  • vicolul
  • vicolu‑
plural
  • vicole
  • vicolele
genitiv-dativ singular
  • vicol
  • vicolului
plural
  • vicole
  • vicolelor
vocativ singular
plural
viscol2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscol
  • viscolul
  • viscolu‑
plural
  • viscoli
  • viscolii
genitiv-dativ singular
  • viscol
  • viscolului
plural
  • viscoli
  • viscolilor
vocativ singular
plural
Intrare: vișcoli
vișcoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viscoli vicoli

  • 1. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137.
      surse: DLRLC
    • Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92.
      surse: DLRLC
    • Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre vânt) A spulbera zăpada.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: spulbera troieni attach_file un exemplu
      exemple
      • Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol.
    exemple
    • Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv rar A face să se miște dintr-o parte în alta.
      exemple
      • Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • viscol
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

viscol vicol

  • 1. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: spulber vifor attach_file 6 exemple
    exemple
    • Se muncea să-și scuture zăpada cîtă i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128.
      surse: DLRLC
    • Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55.
      surse: DLRLC
    • Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176.
      surse: DLRLC
    • figurat Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222.
      surse: DLRLC
    • figurat Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147.
      surse: DLRLC

etimologie: