2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIRGINÁL2, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VIRGINÁL1, virginale, s. n. Instrument muzical cu coarde și claviatură, asemănător clavecinului. – Din it., fr. virginale.

virginal, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 373 / V: (înv) ver~ / Pl: ~i, ~e / E: fr virginal cf lat virginalis, -e] 1 a De virgină (1) Si: feciorelnic (1), (îvr) vergural (1). 2 a Care este propriu unei virgine (1) Si: feciorelnic (2), (îvr) vergural (2). 3-4 a (Fig) Virgin (7-8). 5 a (Rar; d. obiecte) Intact. 6 a (Rar; d. obiecte) Neutilizat. 7 a (Fig) Care are o culoare albă, strălucitoare, sugerând candoarea.

virginal2, -ă adj. 1 De virgină, de fecioară; care este feciorelnic, virgin. Întreaga-i figură surîdea cu o candoare virginală și prefăcută (REBR.). 2 Fig. Care este candid, pur, neprihănit, imaculat. Lumea trăiește în culori mai fragede pentru copil; reacțiile sînt mai virginale (VIANU). • pl. -i, -e. și (înv.,pop.) verginal, -ă adj. /<fr. virginal, lat. virginālis, -e.

virginal1 s.n. (muz.) Vechi instrument muzical cu clape, asemănător spinetei, foarte răspîndit în Anglia, în sec. 16-17 • pl. -e. /<fr., it. virginale, engl. virginal.

VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină, de fecioară; feciorelnic, virgin. Acele muieri... atrag la sine, spre a le da brînci în orgii... creaturile cele mai fragile, cele mai virginale. GHICA, A. 696. 2. Fig. Candid, pur. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. A ta inimă-i închină Virginalele-i comori. ALECSANDRI, P. II 172. – Variantă: (învechit) verginál, -ă (NEGRUZZI, S, II 37) adj.

VIRGINÁL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [Cf. fr., it. virginale, engl. virginal].

VIRGINÁL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]

VIRGINÁL1 s. n. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII. (< fr., it. virginale, engl. virginal)

VIRGINÁL2, -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)

VIRGINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de virgine; propriu virginelor; feciorelnic. 2) fig. Care se caracterizează prin curățenie sufletească; curat la suflet; neprihănit; cast; candid; pur. /<fr. virginal, lat. virginalus

virginal a. ce ține de virgine: ființe cu forțe virginale AL.

*virginál, -ă adj. (lat. virginalis). De virgină. Adv. Ca o virgină.

VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.

verginal, -ă adj. v. virginal.

VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

virginál1 adj. m., pl. virgináli; f. virginálă, pl. virginále

arată toate definițiile

Intrare: virginal (adj.)
virginal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virginal
  • virginalul
  • virginalu‑
  • virgina
  • virginala
plural
  • virginali
  • virginalii
  • virginale
  • virginalele
genitiv-dativ singular
  • virginal
  • virginalului
  • virginale
  • virginalei
plural
  • virginali
  • virginalilor
  • virginale
  • virginalelor
vocativ singular
plural
verginal adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verginal
  • verginalul
  • verginalu‑
  • vergina
  • verginala
plural
  • verginali
  • verginalii
  • verginale
  • verginalele
genitiv-dativ singular
  • verginal
  • verginalului
  • verginale
  • verginalei
plural
  • verginali
  • verginalilor
  • verginale
  • verginalelor
vocativ singular
plural
Intrare: virginal (s.n.)
virginal2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virginal
  • virginalul
  • virginalu‑
plural
  • virginale
  • virginalele
genitiv-dativ singular
  • virginal
  • virginalului
plural
  • virginale
  • virginalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

virginal (adj.) verginal

etimologie:

virginal (s.n.)

  • 1. Instrument muzical cu coarde și claviatură, asemănător clavecinului.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I.
    surse: DN

etimologie: