3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vir1 sm [At: HELIADE, O.2 IV, 524 / Pl: ~i / E: lat vir] (Ltî) Bărbat (valoros).

vir2 sn [At: JAHRESBER. III, 330 / Pl: ~uri / E: srb vir] 1 (Ban) Vârtej de apă. 2 (Reg) Loc prielnic pentru prins pește.

vir3 sn [At: ARVINTE TERM. 115 / Pl: ? / E: ucr вир „vârtej, bulboană”] (Buc; îs) ~ul apei Firul apei.

vir4 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: nct] (Mrn) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale.

vir1- Elem. de compunere „bărbat”. • /<fr. vir-; cf. lat. vir, -i.

vir3 s.n. (reg.) Vîrtej. • pl. -uri. /<ucr. вір „vîrtej, bulboană”.

vir2- Elem. de compunere „virus, virotic”. • și viro-, viruso-. /<fr. vir(o)-, viruso-; cf. lat. vīrus, -i „venin, otravă”.

VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].

VIR1-, -VÍR elem. „bărbat”. (< fr. vir-, -vir, cf. lat. vir)

vir n., pl. urĭ (sîrb. vir, V. viroagă). Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.

vira2 [At: GHICA, S. 382 / Pzi: ~rez / E: fr virer, it virare] 1 vi (D. ambarcații, pan d. alte vehicule) A schimba direcția de mers, descriind o curbă Si: a coti (1). 2 vi (D. oameni) A face o ambarcație sau un alt vehicul să își schimbe direcția de mers Si: a cârmi (3). 3-4 vti (Nav; îe) A ~ de bord sau, înv, a ~ bord A schimba direcția de mers pentru a primi vântul din bordul opus. 5 vi (Fig; d. oameni) A-și schimba brusc atitudinea, opiniile. 6-7 vti (Fig; d. oameni) A schimba brusc subiectul de conversație. 8 vt (Mrn) A trage o parâmă. 9 vt (Mrn) A readuce la bord lanțul ancorei și ancora, cu ajutorul cabestanului sau al vinciului1. 10 vt (Fin) A trece o sumă de bani dintr-un cont bancar în altul. 11 vt (Fot) A schimba culoarea unei fotografii prin tratare chimică. 12 vi (Chm; d. substanțe) A-și schimba culoarea sub acțiunea unui reactiv.

vira vb. I. 1 intr. (despre vehicule) A schimba direcția de mers; a coti. ♦ (despre oameni) A face ca un vehicul să-și schimbe direcția. ♦ (despre vînt) A gira în sensul acelor unui ceasornic. 2 tr. (mar.) A trage la bord o parîmă, lanțul ancorei; a ridica o greutate. 3 tr. (fin.; compl. indică sume de bani) A trece dintr-un cont în alt cont; a face un virament. 4 tr. (fotogr.; compl. indică copii fotografice) A trata cu o soluție specială pentru a-i schimba nuanțele de negru în alte nuanțe. • prez.ind. -ez. /<fr. virer.

VIR2(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr. vir/o/-, viruso-, cf. lat. virus, venin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

vir s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIR-, v. VIRO-.~emie (v. -emie), s. f., prezență a unui virus în sînge.

Intrare: vir (pref.)
vir (pref.)
prefix (I7-P)
  • vir
Intrare: vir (s.n.)
vir (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vir
  • virul
  • viru‑
plural
  • viruri
  • virurile
genitiv-dativ singular
  • vir
  • virului
plural
  • viruri
  • virurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vir (suf.)
vir (suf.)
sufix (I7-S)
  • vir
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)