VIRO- „virus, viral, virotic”. ◊ L. virus „venin, otravă” > fr. viro-, engl. id. > rom. viro-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., afanobionte*; ~forie (v. -forie), s. f., mecanism de purtare a unor virusuri adsorbite la suprafața unor microbi; ~id (v. -id), s. m., agent infecțios subviral, format dintr-o moleculă de acid ribonucleic, lipsită de înveliș proteic; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul virusurilor; sin. virusologie.