9 definiții pentru vir (diverse)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vir2 sn [At: JAHRESBER. III, 330 / Pl: ~uri / E: srb vir] 1 (Ban) Vârtej de apă. 2 (Reg) Loc prielnic pentru prins pește.

vir3 sn [At: ARVINTE TERM. 115 / Pl: ? / E: ucr вир „vârtej, bulboană”] (Buc; îs) ~ul apei Firul apei.

vir1 sm [At: HELIADE, O.2 IV, 524 / Pl: ~i / E: lat vir] (Ltî) Bărbat (valoros).

vir3 s.n. (reg.) Vîrtej. • pl. -uri. /<ucr. вір „vîrtej, bulboană”.

vir n., pl. urĭ (sîrb. vir, V. viroagă). Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

vir s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.

Intrare: vir (diverse)
vir2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vir
  • virul
  • viru‑
plural
  • viri
  • virii
genitiv-dativ singular
  • vir
  • virului
plural
  • viri
  • virilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)